Poate de fapt pământul nu se învârte repede
cum am fost învățați
Poate de fapt noi oprim timpul în loc când stăm îmbrățișați.
Poate de fapt nu există gravitație,
așa cum ni s-a spus
Altfel cum să-mi explic că m-arunci și cad cad cad, de jos în sus.
Felul în care te văd
Atunci când te trezești
Felul în care mă simt
Când mă întreb dacă mi s-a părut
sau ai spus că mă iubești
Felul în care-n final
Când te pierd simt că mă pierd
E singurul adevăr universal
În care cred.
Felul în care visez
înainte ca ochii să-i închid
Felul în care.
Felul în care faci
infinitul să pară real
Pentru mine e singurul
Adevăr universal.
Cum se poate ca un simplu sărut
Să stingă și s-aprindă un foc în același timp
Cum se poate ca ceea ce văd
Să nu semene cu ceea ce simt
Cum se poate să-mi spună toată lumea
Că istoria se repetă fără drept de apel
Când de fiecare dată când pleci
Ma rănești în alt și alt și alt fel
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea iubirii și modul în care aceasta ne afectează percepția asupra realității. Vorbitorul pune sub semnul întrebării adevăruri universal acceptate, găsind în relația sa unicul adevăr în care poate crede. Plecarea persoanei iubite provoacă o durere unică de fiecare dată.