Patru pereți, un pat și-o masă,
câteva uși deschise,
care te lasă să vii
acasă.
Cana de cafea și o chitară,
un suspin care ține
o seară întreagă
și-o noapte întreagă.
Câteva cuvinte rămase uitate,
câteva lacrimi uscate,
câteva întrebări,
câteva mii de uitări..
Toate te așteaptă să vii
poate să le arăți cum numai tu știi
cum să te iubească,
să-ți spună că ești cea mai frumoasă
și doar cu tine se simt și ele acasă.
Toate te privesc,
toate doar la tine se gândesc,
iar casa mea devine acasă
umai când, numai când mă lași să te iubesc.
O melodie ce te ține trează în nopți târzii,
câteva reviste și o sută de jucării
așteaptă, așteaptă să le știi.
Câteva cuvinte rămase uitate,
câteva lacrimi uscate,
câteva întrebări,
câteva mii de uitări..
Toate te așteaptă să vii
poate să le arăți cum numai tu știi
cum să te iubească,
să-ți spună că ești cea mai frumoasă
și doar cu tine se simt și ele acasă.
Toate te privesc,
toate doar la tine se gândesc,
iar casa mea devine acasă
umai când, numai când mă lași să te iubesc.
Toate te așteaptă să vii
poate să le arăți cum numai tu știi
cum să te iubească,
să-ți spună că ești cea mai frumoasă
și doar cu tine se simt și ele acasă.
Toate te privesc,
toate doar la tine se gândesc,
iar casa mea devine acasă
umai când, numai când mă lași să te iubesc
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de acasă, care nu este definit doar de un loc fizic, ci și de prezența și iubirea unei persoane dragi. Casa devine cu adevărat acasă doar în momentul în care această persoană este prezentă și oferă iubire și acceptare.