Ies pe stradă câteodată în treaba mea
Fac câțiva pași și deodată mă-ntâlnesc cu cineva
Oricine-ar fi, oriunde-am fi, o problemă se ridică
Îmi aruncă un zâmbet și mă-ntreabă imediat: „ce mai face aia mică? „
Instinctul meu îmi spune să mă enervez
Că sigur are ceva cu mine
Dar dacă mă gândesc puțin realizez
Că de fapt se referă mereu la tine.
Nimeni nu mă mai întreabă ce mai fac
Nimeni nu mă mai cheamă pe-afară
Nimeni nu mă mai întreabă pe-unde-am fost
Sau unde-mi fac concediul la vară
Nimeni nu mă mai întreabă ce mai fac
Fiindcă știu toți la fel ca și mine
Că de când ai apărut în viața mea
Fac toată ziua invariabil bine.
Nu mai vorbim despre femei
Vorbim despre lapte și vitamine
Pot să umblu și în mâini și în cap
Că toți se uită numai după tine
Pot să fac o mie de poante
Mai mult sau mai puțin sărate
Dacă zâmbești tu măcar un pic
O să cadă toată lumea pe spate
Sensul versurilor
Piesa descrie cum apariția unei persoane speciale schimbă prioritățile și percepția asupra vieții. Totul se învârte în jurul acelei persoane, aducând o stare constantă de bine.