Corneliu Vadim Tudor – Versuri.pro

Mămăliga Tot Va Exploda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Motto: „Cu rău să-i pierdem pe cei răi”…
(TUDOR VLADIMIRESCU).
Dacă asta-i criză, e mai rea ca moartea!
Toate o iau razna, lumea n-are bani.
N-au probleme hoţii, care îşi fac partea
Ţara e condusă doar de şarlatani.
Noi trăim o criză dublă: cea externă
Şi cea provocată de câţiva rechini.
Iau executorii fulgii de la pernă
Iau chiar şi icoana la care te-nchini.
Te aruncă-n stradă câte o golancă
Are ajutoare: poliţişti, notari
Banca azi te face chiar să dormi pe-o bancă
Într-un Circ al Foamei, printre boschetari.
Nu se mai respectă nici o Lege-n ţară
Numai Legea Junglei, parcă ne-am tâmpit
Pasărea speranţei este tot mai rară
Ţara asta blândă s-a sălbăticit.
Se ascund bogaţii, fug ca şobolanii
Numărul şi-l schimbă des la telefon
Harpagoni balcanici îşi îngroapă banii
Necrofori ai crizei, inimi de carton.
Nimeni nu ajută, nu întinde-o mână
Celui care n-are, sau e grav bolnav.
Nu credeam că poate fi aşa hapsână
Ţara ce-a dat lumii un Orpheu moldav.
Ţara Mioriţei şi-a lui Ars Amandi
Ţara creştinată de Andrei, cândva.
India renaşte prin Mahatma Gandhi –
Dar pe noi, românii, cine ne-o salva?.
Ne-am întors în peşteri, scapă cine poate
Ne-a fugit şi vechiul înger păzitor.
Liftele spurcate, rupte-n fund şi-n coate
Fac averi în spume, căci e vremea lor.
Din această criză nimeni n-o să iasă
Decât cu tămâie şi cu vată-n nas.
Sau, mai ştii minunea? O măciucă groasă
Hercule ne spune că ne-a mai rămas.
Nu-i lăsaţi pe ciocli să vă bage-n comă
Hai, reanimarea! Inventaţi ceva!
Noi suntem Poporul! Criza-i o fantomă!
Mâine, mămăliga tot va exploda!.
Toţi săracii lumii strigă, se răscoală
Pârâie Planeta de revolta lor.
Deşteptarea, Ţară! Scoală-te din boală!
Jos cu mafioţii şi ia-i la omor!

Hoții de Voturi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu se mai vindecă această țară
De boala asta groaznică și rară.
Este hoția cea mai blestemată
Care ne trage, zi de zi, pe roată.
Sondaje mincinoase și nefaste
Scoase din burți de niște neamuri proaste.
Apoi se fură-n văzul tuturor
La urne chiar, și pe calculator.
Softul netrebnic e trucat din vreme
Cu cele mai sofisticate scheme.
Echipe de borfași bine dresați
Din zori și până noaptea sunt plimbați.
Autocare pline de geambași
Cutreieră la sat și la oraș.
Aceste turme bine furajate
Votează în delir, fiindcă se poate!.
În cârdășie cu primarii hoți
Mafia scoate limba de doi coți.
Pe înserate, se răstoarnă votul
Rapid se schimbă urnele cu totul.
Poliția și cu Jandarmeria
Au scris pe steagul lor: „Servesc Mafia! ”.
La un semnal, încep să intre-n roluri
„Sondorii” ce livrează exit-poll-uri.
Coloane colorate și lucioase
Te mint ca niște mere viermănoase.
E pus la grea-ncercare angrenajul:
Cum să se „pupe“ urna cu sondajul?.
Cum poate fi servită pe o tavă
Această cupă plină cu otravă?.
Înghit românii și de data asta
Iar Europa va tăcea, ca proasta!.
În țara asta fără Dumnezeu
Se fură tot: și sfântul Curcubeu.
Se fură grâul din colivă chiar
Și zahărul din ceai, de-l bem amar.
Se fură dinții, ochii unui mort
Și fătul rezultat dintr-un avort.
Ce țară mai e asta? Nu e țară
E colonie penitenciară!.
Nu vă mirați că de un sfert de veac
Românii pupă moaștele și tac.
Tratează cu sictir și cu boicot
Chemarea politrucilor, la vot.
Și dacă merg la urne, unii vin
Pentru fasole și un kil de vin.
Democrația? Aș, e doar o farsă
Un șmen păgân, cu Biblia întoarsă.
De-atâta timp, românii sunt drogați
Mereu ies alții, care nu-s votați.
Iar găștile acestea interlope
Livrează șpăgi întregii Europe.
Dar nici yankeii nu sunt neglijați
Doar sunt destule bogății-n Carpați.
Pe hărțile desfrâului barbar
Această țară-i nod feroviar.
Aici se fac și se desfac rețele
De mari spioni și făcători de rele.
De traficanți de arme și organe
De proxeneți cu vicii sub-umane.
Când vor ieși acestea la iveală
Rușinea va fi cruntă și mortală.
Habar n-aveți cât ne-am ticăloșit
Ne va crăpa obrazul la sfârșit.
Iată de ce nu e lăsată țara
Să-și scuture, ea singură, povara.
E clar de ce Mafia Hrebenciucă
Nu va scăpa nimic din ce apucă.
Păzea, că vin alegerile iar
Mare atenție la buzunar!.
Aceleași bande vechi și reciclate
Iar mint că au proiecte minunate.
Să nu le credeți, nu le dați vreun vot
Mai bine le dați una peste bot.
Grădina Maicii Domnului, e clar
Este închisă pentru inventar.
Corneliu Vadim Tudor (1949-2015)
Noaptea de 30 spre 31 martie 2014
(Duminică spre luni)

Lui Eminescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Voi nu mă ştiţi, fireşte, luminăţia voastră,
pe-atunci eram sămânţă, sau nici măcar atât,
umblam prin labirintul trupesc al unor oameni
din care unii, poate, vă vor fi şi văzut.
Ştiu doar că-n ziua-n care voi v-aţi născut pe lume,
trei magi cu guri de aur, călăuziţi de-o stea,
s-au pogorât din munţii Moldovei să vestească
un prunc domnesc cu fruntea heraldică şi grea.
O super-novă, parcă, a explodat în iarnă
a fost şi un cutremur de tei în univers
(aceste semne, toate, le-au scris de fapt bătrânii
prin pravili şi cazanii, cu seve de neşters).
Şi aţi crescut ca feţii-frumoşi şi eraţi geamăn
cu candela de miere a limbii româneşti,
aud că fiinţa voastră lăsa prin aer urme
de forma unui clopot oceanic tras de peşti.
Aţi păstorit o ţară, apoi, cu sceptrul minţii
bătut tot în luceferi, argint şi-onihinos,
şi astfel, cum Danubiul ne străjuieşte sudul
la nord stă duhul vostru cel sfânt şi mânios.
Luminăţia voastră, voi nu mă ştiţi, fireşte,
îngăduiţi-mi, însă, a mă-nchina la voi,
să vă ating cu buze evlavioase dreapta,
picioarele bolnave în mirt să vi le-nmoi.
Şi orice vas de sânge din trupul meu nevrednic
în clipa când se lasă la chei, în zori de zi,
să îl botez cu vinul cel vechi al slovei voastre
fără de care, Doamne, nici c-aş putea trăi.
Îngăduiţi-mi, dară, să vă urez din suflet
somn lin, şi raiul dulce, şi cugetu-mpăcat —
încolo, neamul vostru e bine şi v-ascultă
aşa cum se cuvine s-asculţi de-un împărat! …

Marea Umilință

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ferice, dar, de voi, prieteni morți
Că nu vedeți cum ni se sparge țara
Cum lupii trag cămașa ei la sorți
Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niște nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?.
Și gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!.
Nici n-ai unde să suni, toți se ascund
Ești prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Ești prea rupt în fund!
La Minister? Te bate la trei coaste!.
Nici o instanță nu te bagă-n seamă
Nici nu exiști, tu, cetățean de rând
Țesutul societății se destramă
Iar statul e doar un vampir flămând.
Tu nu mai știi ce-i aia „trai decent”
În beznă stai, te speli cu apă rece
Mai cald e-afară ca-n apartament
Exterminați suntem, din zece-n zece.
Îmi beau cafeaua trist și gânditor
Nu mai fumez, dar viciul tot mă mușcă
Regret profund că sunt doar scriitor
Aș da stiloul astăzi pe o pușcă.
Aprind o lumânare și mă văd
În casa scundă, a copilăriei
Când vijelia-n pomi făcea prăpăd
Dar îngeri zdraveni țineau piept urgiei.
Însă atunci era după război
Rănită era țara, și datoare –
Acum, ea este pradă la strigoi
Și sclava unei Mafii-ngrozitoare.
Am dat lumina, gazele și apa
Pe mâna unor mercenari străini
Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa
Scot bani din piatră seacă și din spini.
Nu ne putem gospodări în viață?
Ajuns-am un popor de retardați?
Atunci e clar: scuipați-ne în față!
Ne place să fim viermi? Să fim călcați!.
Umilitoare e această stare
Să nu mai ai nimic în țara ta
Să vezi cum ultima redută moare
Și să te rogi de moarte să te ia.
Eu vă invidiez, amici plecați
În altă lume, unde e lumină
Acolo sunteți, toți, surori și frați
Și beți nectar, nu apă cu rugină.
V-a luat la vreme Dumnezeu la cer
Eu văd în asta, poate, o răsplată
El v-a ferit de acest timp mizer
Când țara noastră e crucificată.
Când lumea plânge-n pumni și n-are bani
Nici de mâncare, sau medicamente
În timp ce politrucii talibani
Fac și desfac Guverne, Parlamente.
E un dezastru grav și general
Mai jos de-atâta chiar că nu se poate
Mai bine-n groapă decât la canal
Și cred că doar războiul mondial
Ne poate vindeca de lașitate!.
Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Mușat, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu

Nu Pot Altfel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu mai am, prieteni, ce să vă ofer
Rând pe rând, ca lașii, m-ați trădat cu toții
Am rămas mai singur ca Icar pe cer
Să-mi urmez destinul, să mă lupt cu hoții.
Ani și ani de zile n-aveam loc de voi
Mi-ați mâncat din palmă, îmi dormeați la ușă
Erați neica-nimeni, muște de gunoi
Incolori ca urna goală de cenușă.
Eu v-am luat sub brațul meu ocrotitor
Eu v-am pus pe liste, eu am pus ștampila
Eram zeul vostru binefăcător
Iar apoi, trădarea… Dumnezeu cu mila….
Nu sunt eu de vină că se fură tot
Inclusiv alegeri (de nu s-ar mai face!)
Eu i-am dat Mafiei, zilnic, peste bot
Iar în vremea asta voi cădeați la pace.
Singur mi-am dus crucea, ca Iisus Hristos
Chiar și azi fac slalom greu printre procese
Dar n-am pus o clipă Tricolorul jos
N-am intrat în nici un joc de interese.
Numai eu știu, Doamne, cât am pătimit
Dar nu se termină nici acum calvarul.
Totuși, este bine că ne-am lămurit:
Voi ați luat caimacul, eu am luat amarul.
Îmi asum destinul, nu regret nimic
Parcă sunt frați gemeni toți sacrificații
„Nu pot altfel! ” – iată, pot și eu să zic
Precum Martin Luther, ce-a sfidat prelații.
Da, sunt uraganul cel devastator!
Da, ard putregaiul speciei umane!
Parcă oști de îngeri albi mă poartă-n zbor
Și îmi plec genunchii numai la icoane.
Dacă e nevoie, și din bici pleznesc
Precum a făcut-o chiar Mântuitorul
Lupta, pentru mine, e ceva firesc
De-asta mă iubește tot mai mult poporul.
Lumea mă privește ca pe-un salvator
Eu cămașa morții, vai, am îmbrăcat-o!
Fă posibil, Doamne, ca acest popor
Să nu cadă jertfă pe altarul NATO.
Țara noastră pierde și acest război
Ce capitulare grea și rușinoasă!
Parcă bate ceasul Zilei de Apoi
Antichrist dă buzna peste noi în casă.
Toată lumea tace. Nu-i nici un ecou.
Numai eu trag, zilnic, clopotul cel mare.
„Somnul cel de moarte” i-a cuprins din nou
Pe românii noștri fără apărare.
Atmosferă sumbră… Mulți se sinucid
Unii fug din țară, sau fac cozi la moaște.
Interlopii spurcă fiece partid
Simt că un dezastru și mai rău ne paște.
Lupt pe două fronturi: cu mai vechi dușmani
Dar și cu ingrații ce mi-au stat alături.
Ei își vând și morții pentr-un pumn de bani.
Și să nu-i faci țăndări? Și să nu îi mături?.
Noaptea de 13 spre 14 noiembrie 2013

Suflete Neliniștite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Suflete neliniștite
Ale oamenilor morți
De ce nu aveți odihnă
Și ne bateți azi la porți?
Triste ne intrați în vise
Fără-a spune un cuvânt
Cine oare vă trimite
De dincolo de mormânt?
Nu aveți îngăduința
Să ne spuneți, clar, ce vreți
Ochii voștri ne imploră:
„Nu-nțelegeți? Nu puteți?”.
La fereastra minții noastre
Stați o clipă și plecați
Aveți buzele cusute –
Ce mesaj vreți să ne dați?
Alții au trecut de vamă
Rar se mai gândesc la noi
Doar voi n-aveți pașaportul
Pentru lumea de apoi.
Suflete rătăcitoare
Ce-ați rămas aici zălog?
Eu pentru iertarea voastră
Îngenunchez și mă rog.
Fii bun și iartă-le, Doamne,
Indiferent ce-au făcut
Noi prin Valea Umbrei Morții
Mergem de cînd ne-am născut.
Trece-le, Tu, Styxul, Doamne,
La părinții lor, Îți cer
Odihnească-se în pace
E loc pentru toți în cer.

Independența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prietene mai tânăr, dă-mi mâna ta și taci
să ascultăm cum curge izvorul în cadență
înfiorate raze țes aur prin copaci:
vorbește fiul Țării despre Independență!
În epoca aceasta de frământări dantești
când flamurile cinstei sunt prea adesea rupte
aici, în sanctuarul durerii românești,
un om se îndârjește să spere și să lupte
Iar țara îl urmează cu-ntreagă ființa ei
prin el vorbesc tribunii care-au mușcat pământul
și oastea calcinată a puilor de lei
îi binecuvântează din Pantheon cuvântul
Și ca un antic Menos care îi dă puteri
istoria îl face să-și poarte demn povara
el nu-și va lua cuvântul nicicând și nicăieri
vorbește fiul Țării, vorbește însăși țara!
N-avem nimic pe lume mai nobil și mai sfânt
decât cuvântul care ne poartă Idealul
Independența este înaltul jurământ
ce leagă-n veci Moldova, Muntenia, Ardealul
Nu vrem ce nu-i al nostru, n-avem ambiții mari
respingem și protecții, și milă dinafară
suntem un neam de oameni cinstiți și gospodari
vrem doar dreptate-n lume și vrem belșug în țară
Independență-scrie pe lujerul de crin
Independență-cântă pădurile de grâne
atâtea generații care se trec și vin
zidesc Independența scripturilor române

Ultimul Copac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubirea mea, ce pot să-ți spun eu ție
ce jurăminte oare să-ți mai fac?
azi, vocea mea răsună în pustie
pe câmpul tău sunt ultimul copac
și-un trăznet mă rănește pe vecie
iar fariseii mă silesc să tac
e trist când șerpii pe zăgani sfișie
și îngerul e biruit de drac
e vina mea că te iubesc de moarte
în sărutări și patimi te usuc
si nu doresc cu nimeni a te-mparte
de azi, mă-nchid în mine, singur cuc
și totuși, demn, voi crede mai departe
că oaspeții, când vin, se mai și duc

Mulțumesc, Iubită Mamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mulțumesc, iubită mamă,
Steaua mea din zori de zi!
Fără tine îmi este teamă
Că planeta s-ar răci.
Te-am secătuit de vlagă,
M-ai crescut, m-ai înflorit.
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfințit.
Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog, mai stai!
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu-i vremea, mai stai puțin!.
Lege tainică a firii,
Nu pleca fără să-mi lași
Zăcămintele iubirii,
Mamă, suflet uriaș,
Și secretul nemuririi,
Mamă, suflet uriaș!.
Mulțumesc, iubită mamă,
Iubită mamă, iubită mamă..

Încheiere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Încheiere.
Sfârșitul iernii-mi cerne iarăși
podoabe scumpe peste liră,
sunt împrejur cu aur trase
și în arginturi se topesc,
par flori de liliac sălbatec,
zăpezile ce se prefiră,
la poarta raiului se-nalță
un steag de pace românesc.
Am fost în munții noștri sacri,
cei râuroși și plini de slavă,
și brazii mi-au foșnit de tine,
izvoarele te-au îngânat.
sălbăticiunile pădurii,
trăind în legea lor grozavă,
și-ntreaga fire, Primăvară,
te-au lăudat, te-au lăudat!
Și am cutreierat pe șesuri
și dealuri cu grumaji de bouri,
și în adânc de văi sculptate,
pe drumuri fără de hotar,
și-n tot acest bogat tezaur
pluteau fantasme și ecouri,
tot cosmosul eternei patrii
te-așteaptă, Primăvară, iar!…