Motto: „Cu rău să-i pierdem pe cei răi”…
(TUDOR VLADIMIRESCU).
Dacă asta-i criză, e mai rea ca moartea!
Toate o iau razna, lumea n-are bani.
N-au probleme hoţii, care îşi fac partea
Ţara e condusă doar de şarlatani.
Noi trăim o criză dublă: cea externă
Şi cea provocată de câţiva rechini.
Iau executorii fulgii de la pernă
Iau chiar şi icoana la care te-nchini.
Te aruncă-n stradă câte o golancă
Are ajutoare: poliţişti, notari
Banca azi te face chiar să dormi pe-o bancă
Într-un Circ al Foamei, printre boschetari.
Nu se mai respectă nici o Lege-n ţară
Numai Legea Junglei, parcă ne-am tâmpit
Pasărea speranţei este tot mai rară
Ţara asta blândă s-a sălbăticit.
Se ascund bogaţii, fug ca şobolanii
Numărul şi-l schimbă des la telefon
Harpagoni balcanici îşi îngroapă banii
Necrofori ai crizei, inimi de carton.
Nimeni nu ajută, nu întinde-o mână
Celui care n-are, sau e grav bolnav.
Nu credeam că poate fi aşa hapsână
Ţara ce-a dat lumii un Orpheu moldav.
Ţara Mioriţei şi-a lui Ars Amandi
Ţara creştinată de Andrei, cândva.
India renaşte prin Mahatma Gandhi –
Dar pe noi, românii, cine ne-o salva?.
Ne-am întors în peşteri, scapă cine poate
Ne-a fugit şi vechiul înger păzitor.
Liftele spurcate, rupte-n fund şi-n coate
Fac averi în spume, căci e vremea lor.
Din această criză nimeni n-o să iasă
Decât cu tămâie şi cu vată-n nas.
Sau, mai ştii minunea? O măciucă groasă
Hercule ne spune că ne-a mai rămas.
Nu-i lăsaţi pe ciocli să vă bage-n comă
Hai, reanimarea! Inventaţi ceva!
Noi suntem Poporul! Criza-i o fantomă!
Mâine, mămăliga tot va exploda!.
Toţi săracii lumii strigă, se răscoală
Pârâie Planeta de revolta lor.
Deşteptarea, Ţară! Scoală-te din boală!
Jos cu mafioţii şi ia-i la omor!
Sensul versurilor
Piesa exprimă indignarea față de criza economică și corupția din România, îndemnând la revoltă și la o schimbare radicală a sistemului. Se simte un sentiment de disperare, dar și speranța că poporul se va ridica împotriva nedreptăților.