Constantin Mille – Versuri.pro

Lumea Moartă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oh! naivi în gândul vostru,
V-a trecut idee oare,
Că sătui de gândul nostru
Și orbiți de-a lui splendoare
Noi c-un vis ne-am mulțămi!
Credeți voi că dac-am ști
Că durerea-i soarta noastră
Și plăcerea soarta voastră
Cât pământul va trăi,
Am ține noi lumea-n spate
Ca giganticul Atlas
Nesvârlind-o mâni departe
Ca pe hârbul unui vas?
Căci dece am trăi oare
Pe-acest glob mic de pământ,
Când durere și plânsoare,
Nedreptatea zdrobitoare
E din leagăn la mormânt!
Pentru voi e numai lumea:
V-am lăsat-o și din ea
Ne-am tot duce trecând culmea
Astei vieți – atât de grea,
Sau cuprinși de indignare
Am mina-o și râzând
Am trimite-o la plimbare
Ca o crudă blăstămare
Cătră cerul vostru blând.
Cu făptura lui stupidă
A lui față am lovi
Și prin calea lumii vidă
Ca o bombă am porni.
Ne-am tot duce-duce-duce
Printre sistemi și planeți
Cum s-ar duce-un cântec dulce
Spus de harfe de poeți!
Am scăpa de nedreptate,
Voi de noi și noi de voi,
Și-ntr-a morții largă parte
Toți vom fi, frate cu frate,
Morți pe câmpul de război.
Și-n a haosului pace,
Pe-a veșniciei poartă
Se va scrie: „Aici zace
Lumea moartă!”

Drept Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oricine-ai fi, din rândul acelora ce-s în bine
Ori paria al lumii strivit și-ades flămând,
Bătrân cu barba albă sau tânăr ca și mine,
Copilă tinerică cu ochii de lumine,
Sau babă-nălbită colțul împletind,
Oricine-ai fi tu, care răzleața ta privire
Asupra astor rânduri acum ai aruncat,
Gândește-te la-a lumii amară nălucire,
Gândește-te la negrul din neagra omenire,
La mic ca și la mare, la slab și la bogat,
Că ai simțit în tine, ca mine, clocotind
Și dor de răzbunare, și dor frumos și blând,
Și nostalgii frumoase de dragoste și bine,
Și visuri ideale, și visuri dulci, senine,
Și focul de-a ucide tot răul pe pământ;
Gândește-te că unora nu li-i destul o lume
În care se-nvârtește tot omul ordinar,
Că strâmt le este cercul prezentului barbar,
Că lângă al iubirii sfințit și dulce nume
E numele dreptății de-o mie de ori sfânt!
Destul e pentru mine să văd a mea cântare
Că a produs în piepturi un lung oftat de dor
Și cum un pic de rouă destul e pentru-o floare
Cu-o lacrimă de-a lumii, mă simt nemuritor!

Dumnezeu E Nihilist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Popi cu pletele cărunte din Bizanța sau din Roma,
Tu ce porți pe a ta frunte mitra scumpă-a-atâtor țări,
Voi portarii sfinți ai groapei prea sfințitei Învieri,
Ce cu fumul de tămâie și cu ruga și aroma
Către cerurile-nalte strigați numele lui Crist,
Plecați fruntea, plecați fruntea, Domnul vostru-i nihilist.
Și când Domnul e cu-aceia care luptă pentru dreptate,
Slugile nu trebui oare ca să fie ca și el?
Dumnezeu aruncă astăzi în tiranele palate
Roșul fulger al mâniei – să ucidă un mișel.
El aprobă asasinatul, Dumnezeu e nihilist,
Plecați fruntea, slugi vrăjmașe, falși apostoli ai lui Crist.
Popi cu pletele cărunte, o, voi slugi necredincioase,
Vă ascundeți fața voastră, Dumnezeu e mâniat,
Iar tu, fiară omenească, cu gândiri neomeneoase,
Așteaptă, te uită – astăzi ceasul morții ți-a sunat.
Tu, mulțime flămânzită, ce de veacuri ții pe spate
Temelia lumii care drept răsplată-ți dă venin,
Te deșteaptă, vezi și cerul la a ta luptă cum ia parte:
Cerul fulgere posede – ție bombele-ți rămân.

Veacul Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Veacul nostru de lumină, veacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, fața voastră o ascundeți, farisei,
Pe cap puneți azi cenușă și cu-a bâlciurilor tină
Vă mascați, voi, purtătorii luminoaselor scântei! …
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele-nvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneți, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Și când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele și tunul pretutindeni răsun,
Când înalta chibzuință stă-ntr’aceea, de se poate
Să hrăniți cu oameni veșnic, flămânzitul vostru tun,
Când Europa clocotește de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea și frăția de pe lume au zburat,
Când o neagră profeție ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie-nvrăjbirea – veacul nostru-i luminat? …
Nu; ascundeți-vă fața în veșmântul desfrânării,
Și în glodul mascaradei, comedia vă sfârșiți!
Oh! veni-va și șuvoiul ce cu furia-așteptării
Va spăla glodul în care voi vă nașteți și muriți.

Către Sărăcie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sărăcie, Sărăcie,
Blestematu-te-am eu oare
Când cu buza-ţi arzătoare
Sărutai gâtul şi fruntea
Şi de mână mă duceai
Ca să trec în grabă puntea
Unui trai de vijelie,
Sărăcie, Sărăcie?..

Sărăcie, Sărăcie,
Să fii binecuvântată;
Fără mamă, fără tată,
Dus de viţii, dus de rele,
De-ai desfrâului iuţi cai,
N-am mânjit zilele mele
Bându-ţi apa ta sălcie
Sărăcie, Sărăcie!.

Sărăcie, Sărăcie,
Cu-al tău vin plin de acrime
A avuţilor lungi crime
Le-am udat şi blăstămat
Şi sărac, purtat de grijă,
De puternici insultat,
Pentr-un ţel viaţ-am dat..
Ducând fruntea cu mândrie,
Sărăcie, Sărăcie!.

Sărăcie, Sărăcie,
Ai păzit a mea onoare
De ispita-nşelătoare
Şi de viţii ai păzit..
Când prin glasul lung de spijă
Anunţa-vor c-am murit,
Ca un geniu mult iubit,
Chipul tău deasupra-mi fie
Sărăcie, Sărăcie!

În Ajunul Anului Nou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te duci în veșnicie, bătrân cu ghebu-n spate,
Saturn la el te chiamă păcatele să-i spui,
Și proasta omenire gonindu-te departe,
Cu flori primește-n zgomot pe-al timpului nou pui!.
Ba spun poeții încă, că pruncu-i plin de glume,
Că fericirea este în cornul lui, că mâine
Mai mândru răsări-va alt soare pentru lume,
Că pacea și dreptatea vor lua a vieții frâne!.
An nou! an vechi! pe lume tot rele o s-aducă;
Urcați-l azi în slavă și mâni l-îți blăstăma,
Războiul roș de sânge zăbalele își mușcă:
Tiranii vor războaie; războaie vom purta.
Te duci, moșneag, purtându-ți pe spetele-ți curbate
Volumul gros de fapte ce-n cale ai privit:
Popoarele în prada mizeriei turbate
Și-un tron prin dinamită în aer asvârlit!.
An nou! ce lucruri nouă aduci pe lume, spune,
Sub forma tinereții n-ascunzi vreun bătrân?
Ne-aduci oare alinul, ești sol de vremi mai bune?
Cu cine ești: cu robii – sau ești cu-al lor stăpân?.
O, parcă văd la anul cum lumea-nsângerată
Te va goni cu chiot, cu plânset, cu fiori..
Dar, vai! Ca să salute din suflet bucurată
Alt prunc, alt an, ce sigur nu-i va duce flori!

Dați-Mi Pace

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dați-mi pace, dați-mi pace,
Sau mai bine, dați-mi vin
Ca în el să-mi uit desgustul,
Tristul, lungul meu suspin!
Vreți să vegetați pe lume
Ca și arborii să fiți
Și de bine și principii
Nu vi-i greu să mai vorbiți?
Ce-mi strigați de libertate,
De patriotismul sfânt
Când vândut-ați mamă, soră
Și-al străbunilor mormânt.
Libertatea-i punga voastră,
Punga-i sacrificiul vostru,
Cine nu-i ca voi la pungă
Patriot – e hoț, e monstru!
Oh! lăsați-mă în pace,
Liniștea nu-mi turburați,
Datu-v’am în veci desgustul;
Mergeți, pacea mi-o lăsați!

Un Răspuns

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ați zis-o: dreptul vostru e legea grea a firii.
Ați zis-o: e de față Malthus cu-ai lui adepți:
În lupta pentru viață, la masa fericirii,
N-au loc copiii noștri; ați zis-o și-o ziceți.
Ați zis-o: cel mai tare triumfă totdeauna,
A pumnului domnie de sus și până jos,
Progresul stă în luptă și una câte una
Iluziile voastre cădea-vor zgomotos.
Ați zis-o: trebuiește un piedestal de crime
Cu lacrimi și cu sânge de veacuri cimentat,
Ca cei aleși din fire să iasă din mulțime
Spre-a duce omenirea spre țelul depărtat.
Ați zis-o: visătorii de legi umanitare
Nebuni și fără țintă poporul răzvrătesc:
Cum soarele se mișcă pe veșnica-i cărare
Pe-acelș drum va merge curentul omenesc.
Ați zis-o; mâine însă a voastră cuvântare
De-om lua-o-n noi nebunii, de-om zice tot ca voi:
„În lume stăpânește acel ce e mai tare”,
Cu lacrimi voi veți plânge, voios vom râde noi!…