Ați zis-o: dreptul vostru e legea grea a firii.
Ați zis-o: e de față Malthus cu-ai lui adepți:
În lupta pentru viață, la masa fericirii,
N-au loc copiii noștri; ați zis-o și-o ziceți.
Ați zis-o: cel mai tare triumfă totdeauna,
A pumnului domnie de sus și până jos,
Progresul stă în luptă și una câte una
Iluziile voastre cădea-vor zgomotos.
Ați zis-o: trebuiește un piedestal de crime
Cu lacrimi și cu sânge de veacuri cimentat,
Ca cei aleși din fire să iasă din mulțime
Spre-a duce omenirea spre țelul depărtat.
Ați zis-o: visătorii de legi umanitare
Nebuni și fără țintă poporul răzvrătesc:
Cum soarele se mișcă pe veșnica-i cărare
Pe-acelș drum va merge curentul omenesc.
Ați zis-o; mâine însă a voastră cuvântare
De-om lua-o-n noi nebunii, de-om zice tot ca voi:
„În lume stăpânește acel ce e mai tare”,
Cu lacrimi voi veți plânge, voios vom râde noi!…
Sensul versurilor
Piesa este un răspuns vehement la o viziune cinică asupra lumii, unde domnește legea celui mai puternic. Vorbitorul anticipează o inversare a rolurilor, în care cei oprimați vor triumfa, iar opresorii vor suferi.