Popi cu pletele cărunte din Bizanța sau din Roma,
Tu ce porți pe a ta frunte mitra scumpă-a-atâtor țări,
Voi portarii sfinți ai groapei prea sfințitei Învieri,
Ce cu fumul de tămâie și cu ruga și aroma
Către cerurile-nalte strigați numele lui Crist,
Plecați fruntea, plecați fruntea, Domnul vostru-i nihilist.
Și când Domnul e cu-aceia care luptă pentru dreptate,
Slugile nu trebui oare ca să fie ca și el?
Dumnezeu aruncă astăzi în tiranele palate
Roșul fulger al mâniei – să ucidă un mișel.
El aprobă asasinatul, Dumnezeu e nihilist,
Plecați fruntea, slugi vrăjmașe, falși apostoli ai lui Crist.
Popi cu pletele cărunte, o, voi slugi necredincioase,
Vă ascundeți fața voastră, Dumnezeu e mâniat,
Iar tu, fiară omenească, cu gândiri neomeneoase,
Așteaptă, te uită – astăzi ceasul morții ți-a sunat.
Tu, mulțime flămânzită, ce de veacuri ții pe spate
Temelia lumii care drept răsplată-ți dă venin,
Te deșteaptă, vezi și cerul la a ta luptă cum ia parte:
Cerul fulgere posede – ție bombele-ți rămân.
Sensul versurilor
Piesa este un apel la revoltă împotriva asupritorilor, folosind ideea unui Dumnezeu nihilist care aprobă violența pentru a obține dreptate. Se adresează atât liderilor religioși corupți, cât și tiraniei, încurajând oamenii să se ridice și să lupte pentru o lume mai bună.