Consecro – Versuri.pro

Caracter

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când liniștea se lasă, în cap harmalaia începe,
Gânduri pentru gânduri, ca apa ce ține de sete.
Cine vrea să se-mbete, o face plin de regrete,
fiori nasc dorințe ce ucid treptat sentimente.
Teama pătrunde când nu mai ești sigur pe tine,
când vezi că tot ce mergea bun acum te reține.
Hoinărești printre vise, dar nu le cerșești,
în ciuda tuturor chiar vrei să le-mplinești!
Intervine invidia și rolul lumii de-a alunga,
tot ce e bun în tine, ei nu pot controla.
Devii egoist când binele și răul dansează-n balanță,
ișcusită concordanță pentru povată!
Iubirea-i mână de gheață, neatinsă speranță,
statornică, vrea căutată, ne separ-o distanță,
da’ stai odată-n preajma ei… introdu-o în casă,
gheața se topește, apa prin reține se varsă.
Caracter fără onoare,
plin de javre ordinare!
Caracter fără culoare,
căci e plin de nepăsare!
Ura mișună la tot pasu’ și cam care ar fi cazu’?
Colorăm peisaju’ sau întoarcem obrazu’?
Cei puternici se distrug, cu bună știință să picteze,
un contur nemărginit, ce ura poa’ să creeze!
Disperarea urlă, dar nu vrei ajutoare,
se pare că ești aspru cu tine, preferi condamnare.
Mândria n-are stabilizare, e fără-nsemnare,
când doar vorbe grele te ridică înapoi în picioare.
Bucuria lăcomiei scade treptat…
când pierzi puțin, câte puțin, din tot ce-ai adunat.
Atacat, începi să vizualizezi,
înspăimântat de ceea ce cu adevărat, e posibil să pierzi.
Libertatea e-n stare să scoată voința din zale,
nu o lăsa să fugă, ci intră-i în cale…
Fie pante, drumuri abrupte, ai o-ncercare,
dacă libertatea moare, voința iarăși dispare.
Caracter fără onoare,
plin de javre ordinare!
Caracter fără culoare,
căci e plin de nepăsare!
Fii cinstit cu tine, mulțumește că restu’ te-ncurcă,
ne-nțeles cum corectitudinea, mereu te descurcă.
Din lacrimi avute, nu au fost toate pierdute,
căzând pe pământ, onestitatea stătea să le-asculte.
Povara e grea, când conștiința se plânge,
cu truda unui frate ce la tine se frânge.
Bărbiții ținute peste umăr, nimic nu-i mai greu!
Devii atât de greu încât te mai poate ține doar Dumnezeu.
Demnitatea te face să fii plin de noblețe,
gânduri bune chiar și pentru cele mai rele prezențe.
Apar interferențe, pe meschinele fețe,
cum c-ar fi interese, când puțini știu ce-i aia tandrețe.
Fericirea nu e de găsit, e de simțit!
cum, de unde, de ce și ce până acum te-a oprit?
Întrebări și răspunsuri… papa prosperitate…
gândul, o trimite încet, pe patul de moarte.
Caracter fără onoare,
plin de javre ordinare!
Caracter fără culoare,
căci e plin de nepăsare!

Pe Limba Lumii (Prod. Phane)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ospătar fără habar, din rap rezist, dar,
Cu dar, fără zar, măcar știu să mă car
Singur, adică fost zidar, în trecut măcelar
Pe litoral, sau ambalam pe bandă pâine,
Sper că n-am strâns din buci în zadar.
E clar? Când eu învățam să fiu gospodar
Tu erai ordinar, cu numerar
De la tăticul e set! Sar direct la tine-n sertar,
Ai discuri cu fixuri cum că tu ești un super-mega-facăr-star!
Am renunțat la bazar pentru second-hand,
În prezent, mă șterg la cur cu orice țeală de trend!
Am investit în mine, știi? Ca să pot evolua,
Voi ați investit în haine, distracții, nimic altceva!
Impresii pe voi, cu nasu’ pe sus, atrageți dejecții,
Morți de beți în cluburi, aveți păreri și obiecții
Când vă loviți, muzica mea oferă compresii,
Am să reușesc, că drumul meu n-are mai multe direcții!
Consecro anul ăsta stă pe treabă, fără grabă,
După ani de zile fără șagă, mă simt pregătit, bă!
Trag tare pe beatu’ lu’ Phane, cucoane, nu pică cu dame
Pică frustrarea ce-o am, n-am om la butoane.
Salariu mizer, muncă, ambiție, răbdare
Am investit timp în muzică în anii ăștia-n care
Am uitat de haine, iubire sau foame, pretenții precare
Aici în nord e greu să aduci vorba de promovare!
Mă prezint : Consecro! Reprezint NORD INSTINCT,
Un proiect care momentan există fictiv,
Am de gând să trag piese, să-mi golesc buzunarul de bani
Tot poporul va afla : rap în Botoșani!
Boala ce o am nu se vindecă,
Asta e leapșa, dacă poți, prinde-mă!
Beat-ul ăsta îmi spune: surprinde-mă!
Misiunea mea: adun valori aici sub o singură siglă, mă
Simt vinovat că-mi doresc multe de la viață,
Vinovat ca cei ce au ajuns nemeritat în față,
Știu, atuul meu e sută la sută voință,
Accept de la Dumnezeu orice sentință!
La nici douăzeci, sunt un nostalgic ce-o duce mai bine,
Viața mea e legată de beat-uri, vise și rime,
Casă, muncă și femeia care stă lângă mine,
Aștept ca hienele din jurul meu să calce pe mine.
Negreșit, am făcut mereu ce-am simțit,
Negreșit, mă simt împlinit,
Când alții mă simt nesimțit,
Doar de cei mă fac nesimțit, tâmpit
Pe agaricii ăștia deja i-am ginit.
Sună prost, rămâi rece? Doamne, ce dacă?
Eu sunt rece doar când n-am apă caldă.
Nebun să cred în visul meu, de asta-s dus
Realizabil ca o țigară aprinsă sub duș.
Acum mă simt ca un copil printre morminte,
Rămas singur peste ani, va fi cel mai bun părinte,
Scurmeni, rumegi, orele, zilele ți le numeri
Simți povara ce ți se apasă pe umeri.
Răpus ești la fiecare apus, în noapte visele capătă sens
Mai ales când ai dorințe ce te-au străpuns,
Pus în fața faptului împlinit, nu mai ai nimic de spus
Vrei să faci ceva, uite, te-ai dus!
Vorbesc de plăcere, durere,
De julituri făcute în graba de a crește nepurtând cotiere,
La dracu’ cu voi, prietenii vechi sau noi,
Caractere pătate de noroi, uzate de ploi!
Lirica, ai ascultat-o până aici, asta-i o treabă,
Dacă mai asculți, e posibil chiar să îți placă,
Că fiecare trage pentru sine, reține!
Ai vrea și tu să ai ce crezi că ți se cuvine.
Dar din dorințe răpuse, se nasc veșnice scuze
Oameni mărunți, cu efect de ventuze.
Crezi că am ștou, ascultă din nou,
Ești unul din ei, dacă ai remarcat, doar că am flow!.
Ani de zile mă știam drept unul dintre fani,
Dar fani au fost cândva și cei de astăzi veterani!

Inimă de Câine (Mixtape Astaeste) (feat. Ada)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Considerat murdar, că nu este vulgar
Apare în fața ta iar, umil pe trotuar
Fără să-l privești automat te ferești
Să te atingă, gândești? Nu cumva să te murdărești.
Și merge mai departe, se îndreaptă cuminte
Pe un drum oarecare merge, la întâmplare
Cu urechile ciulite, fără prea multe cuvinte
Merge înainte, acaparat de instincte.
Vrea să mănânce, vrea doar să trăiască
Nu așteaptă o minune, ca să reușească
Pentru orice lucru mărunt e o luptă firească
Ne-nțeleasă de majoritatea oarbă omenească.
Și dacă are ceva, împarte totul cu frații
Și fii sigur că nu ține cont de rase, de nații!
Din puținul pe care îl are, dă și din el
Cu speranța că va fi poate, și mâine la fel.
O inimă de câine, ai vrea
Să bată departe de inima ta..
Singurătatea să n-o simtă cineva
Așa cum o simte, inima mea.
Condamnat să se zbată, în viață face furori
Cu retina programată, doar pentru non-culori
Așa se naște, așa trăiește o viață, învață
Orice fărâmă culoare o agață, o înalță.
Trăiește viața-n alb-negru, tu îl dai la o parte
Culoarea vieții nu-i dată-n 24 de carate
Tu poți să vezi, atâta timp cât nu poți să crezi
Fericirea constă în bunătate, nu în hârtii verzi.
El știe asta, bunătatea-i tot ce are acum
Merge liniștit cu capul sus și își vede de drum..
Suflet rătăcit caută adăpost când e răcoare
Cu coada-ntre picioare caută alinare.
Spune ce trăiește și trăiește tot ce spune
Gânduri îngropate, băi, dar acuma pe bune
Pân’ la ultimul minut, viața cum poate-o trăiește
O inimă de câine, ce-n mulți se zvârcolește!
O inimă de câine, ai vrea
Să bată departe de inima ta..
Singurătatea să n-o simtă cineva
Așa cum o simte, inima mea.

Zi Programată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sună ceasul la patru și-ți vâjie capul,
Cu ochii-ntredeschiși zici: să mă ia dracu’.
Pui picioarele pe podea, în față e-ntunecat
Și-ți lași copilul să se trezească singur în pat.
Faci același ritual pentru recuperarea puterii,
Tu ești predestinat doar infimii durerii.
Cu mâncare la pachet, nici gând în porțelan!
Te duci la muncă să câștigi și tu cinstit un ban?
Mergi pe jos, autobuz nu-ți permiți,
Mergi gândindu-te la nimic, scrâșnind din dinți.
Ajungi la post, este fix ca într-un lagăr,
Cei pricepuți rămân, ceilalți cărați pe targă.
Mulți români săraci, triști și necăjiți
Își cresc copii cum pot, dar diferiți.
Mințiți de-ai lor că viața este frumoasă,
Când tata abia pune și el o pâine pe masă.
Cu muncă zi de zi, cuprinși de durere,
Gramul de speranță stă în a noastră putere.
Voi realizați cum e o familie plângând?
Sau că tot noi n-o să zâmbim curând?
După 12 ore muncite cu multă sudoare,
Afli că tre’ să mai stai două ore-n picioare.
Știi că trebuie să o faci să nu fii eliminat,
Măcar când copilul îți adoarme să-i fii lângă pat.
Cu multă povară, pentru ce? Pentru ei?
Că ne dau dureros doar 700-800 de lei.
Cu acești bani acum, doamne, zi ce să faci?!
Că un sfert le dai lor și te umpli de draci.
O parte din taxe plătite, o parte neclintite,
Faci datorii să iei mâncare și-i ții minte
Cum statu’ te îngroapă de viu în facturi,
Promisiuni deșarte, adevărate minciuni.
Cu muncă zi de zi, cuprinși de durere,
Gramul de speranță stă în a noastră putere.
Voi realizați cum e o familie plângând?
Sau că tot noi n-o să zâmbim curând?
Ajungi acasă, vezi cum copilul îți plânge,
Te uiți la el, îl iei în brațe și-l începi a strânge.
Motivul e din nou că nu are ceva,
O jucărie pe care doar el încă nu o avea.
Doare foarte tare, știi? Nu poți să înghiți,
Căci copilul tău e trist, restul sunt fericiți.
Din păcate nu poți decât să te rogi,
În timp ce stai cinci minute cu el să te joci!
Vine și seara, acuși este noapte
Și-ți vine foarte repede somnul pe pleoape.
Obosit adormi să fii puțin odihnit,
Pentru o nouă zi cu același sfârșit!
Vine și seara, acuși este noapte
Și-ți vine foarte repede somnul pe pleoape.
Obosit adormi să fii puțin odihnit,
Pentru o nouă zi cu același sfârșit!
Cu muncă zi de zi, cuprinși de durere,
Gramul de speranță stă în a noastră putere.
Voi realizați cum e o familie plângând?
Sau că tot noi n-o să zâmbim curând?

Rămânem Prieteni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin vorbe se poate minți, prin fapte se poate simți
Adevaru’ urmat de un dar și chestii pe care le știi.
Sunt bine dar de fel…nu îți pasă de tine!
Nu te cunoști nici pe tine, ce să zici despre mine?
Acum nu e vorba de mine, de fapt, e vorba de tine
Nu încerc să te ajut nici să-ți explic ce e bine
Știi doar, c-am fost un oximoron amândoi
Greseli, acceptate reciproc la fiecare dintre noi
Poate nu știu ce zic, nu mă mai complic
Poate e mai bine așa, deci nu mă mai implic
Lumea mereu va cere, dar în schimb îți va da
Nimic! Acum vreau să-ți vezi de viața ta.
Jocuri de cuvinte, rostite, să iau aminte?
Când ai zis că te-am ajutat și că vei fi cuminte!
Vorbe aruncate, din partea ta, direct din filme
Am încercat, nu mai încerc, poate așa e mai bine.

Ref: Rămânem prieteni doar ca să fiu
Rămânem prieteni, chiar nu știu?
Rămânem prieteni ca să fiu viu
Rămânem prieteni, doar în pustiu!.

Că scapi de stres, nu știu dacă-i înțeles,
Mergi în sens invers, rămâi cu ce ai ales!
Îți eliberez acum viza, în mod expres
Josnic! Chiar cu parola pentru net wirreles?
Nu vreau, să te jignesc doar știai că te iubesc
Nu știai că știam tot, îți vorbeam cu subînțeles
Și am lăsat de la mine poate-ți reveneai din non-sens
După un timp ai avut, doar, un rol șters.
Ciudat, că-mi venea să râd de frustrare
Când ai plâns m-ai făcut la scor de neprezentare
Și te-am crezut și chiar credeam că înțelegi
Dar ce mă chinuiam să leg, tu reușeai să dezlegi!
Și gânduri peste gânduri, acum, puse în rânduri
Întrebări peste-ntrebări, acum făcute frânturi.
Ai știut să scuturi persoanele ce spre bine te cheamă
Nesiguranța a intrat în tine ca o boală.

Ref: Rămânem prieteni doar ca să fiu
Rămânem prieteni, chiar nu știu?
Rămânem prieteni ca să fiu viu
Rămânem prieteni, doar în pustiu!.

După tot ce-a fost am rămas de-a dreptul perplex
Când în realitatea ta era un mediu complex
Când cu pași siguri, te îndreptai către hău
Și nu știai dacă să-ți pară sau să nu-ți pară rău.
Într-o lume a ta cuprinsă doar de trecut
Trăiești în trecut, îl cauți, prezentul este pierdut
Viitorul e tot, ce deja știi c-ai avut
Nu mai contează, cred că.. VORBESC CAM MULT.
Ți-am arătat ce vreau și ce îmi doresc..
Pentru asta acum încep să mă disprețuiesc
Caut acum, un obstacol să-l depășesc..
Să investesc din nou chiar dacă știu că greșesc.

Ref: Rămânem prieteni doar ca să fiu
Rămânem prieteni, chiar nu știu?
Rămânem prieteni ca să fiu viu
Rămânem prieteni, doar în pustiu!.

Inimă de Câine (feat. Ada)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Considerat murdar, că nu este vulgar,
Apare în fața ta iar, umil pe trotuar.
Fără să-l privești, automat te ferești,
Să te atingă, gândești? Nu cumva să te murdărești.
Și merge mai departe, se îndreaptă cuminte,
Pe un drum oarecare merge, la întâmplare.
Cu urechile ciulite, fără prea multe cuvinte,
Merge înainte, acaparat de instincte.
Vrea să mănânce, vrea doar să trăiască,
Nu așteaptă o minune, ca să reușească.
Pentru orice lucru mărunt e o luptă firească,
Ne-nțeleasă de majoritatea oarbă omenească.
Și dacă are ceva, împarte totul cu frații,
Și fii sigur că nu ține cont de rase, de nații!
Din puținul pe care îl are, dă și din el,
Cu speranța că va fi, poate, și mâine la fel.
O inimă de câine ai vrea,
Să bată departe de inima ta…
Singurătatea să n-o simtă cineva,
Așa cum o simte inima mea.
Condamnat să se zbată, în viață face furori,
Cu retina programată doar pentru non-culori.
Așa se naște, așa trăiește o viață, învață,
Orice fărâmă culoare o agață, o înalță.
Trăiește viața-n alb-negru, tu îl dai la o parte,
Culoarea vieții nu-i dată-n 24 de carate.
Tu poți să vezi, atâta timp cât nu poți să crezi,
Fericirea constă în bunătate, nu în hârtii verzi.
El știe asta, bunătatea-i tot ce are acum,
Merge liniștit cu capul sus și își vede de drum…
Suflet rătăcit caută adăpost când e răcoare,
Cu coada-ntre picioare caută alinare.
Spune ce trăiește și trăiește tot ce spune,
Gânduri îngropate, băi, dar acuma pe bune,
Pân’ la ultimul minut, viața cum poate-o trăiește,
O inimă de câine, ce-n mulți se zvârcolește!
O inimă de câine ai vrea,
Să bată departe de inima ta…
Singurătatea să n-o simtă cineva,
Așa cum o simte inima mea.

Eroi (feat. Evaziv)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Evaziv
De mic ți-ai dorit să fii un erou
De când ai intrat pe scenă, toți să strige numele tău.
De la cei din propria casă, de la mama și tata
Până la simpli oameni de pe stradă
Îți mai aduci aminte, cum era odată?
Cu pelerina pe spate, pregătit să salvezi o lume întreagă!
Acum ești cu zâmbetul pe buze când ți-aduci aminte
Te-ai făcut mare, da’ încă ții minte.
Eroii noștri sunt cei pe care-i vezi în fiecare zi
Idolii tăi de când erai mic copil și,
Sigur îți aduci aminte de ei
De la TV sau din cărți, cine au fost eroii tăi,
Căci, fiecare are câte un erou
Fie vărul, mama, sau chiar tatăl tău,
Căci și tu poți deveni, eroul tău
După muncă și răsplată, cum și binele după rău.

Consecro
Înconjurat de eroi, oameni din cel mai bun soi
Eroii mei sunt cei pe care nu-i vedeți voi!
Au cuvinte grele și d-aia-au dinții cariați
D-aia n-acceptă sclavia, d-aia luptă neînarmați.
Au răni deschise! când picături încep a se scurge
Până și neajunsu’ din picioare te… suge
Eroii mei sunt tovarășii care-s departe
Ce speră să-ducă acasă o plasă plină cu bucate
Eroii mei cu ghiozdane mari din școala primară
Pentru care subvenția de stat e egal cu masa de seară
Studenții, nevoiți să alerge-n prea multe direcții
Eroii sistemului! își fac timp pentru lecții.
Eroiii ce-i privești cu indiferență pe stradă
Le simți mulțumirea pentru-o simplă pâine caldă
Vezi minciuni de oscar, în emisiuni la TV
Adevarații eroi au: SACRIFICIU în ADN!
Caracter intact, eroii mei cu suflet pansat
Că-s răniți o mie ca să își ia unu’ Passat?
Pe tabla vieții de șah, pionii ies la-naintare
Acei eroi de la care, destinu’ nu cere iertare.
Toți eroii mei, au un lucru-n comun..
Nu știu să renunțe! luptă să-și facă un drum.
Cei mai de preț eroi ai mei, de mult în genunchi au căzut
E rândul meu să fiu erou, pentru cei ce m-au crescut!

Sfâșiat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Scăpați toți de sub control..
Îmi dați omor, simt un gol, vreți monopol?
Să faci ce trebuie, când poți să faci ce vrei, (ooo)
Rupere-ți p***-n mine nu e ușor
Da’ vreți voi haită, așa ceva?
Să mă încolțiți, să mă puteți grava?
Am mintea împărțită în 360 grade direcții
Fără contenții, aveți doar pretenții da,
Mergem mai departe
Deși simt multe perechi de ghiare pe spate.
Mergem mai departe
Da’ întrebarea este.. câți dintre voi sunt chiar puși pe fapte?
Și mai este și întrebarea.. ce sacrificii ați făcut să puteți cânta?
Pentru a vă lăuda, a căuta în jur atenția?
Dacă o faceți pentru faimă oamenii vor vedea!
Aveți totu’ pe moca
Și vă încingeți ca soba,
Că faceți rap, da’ n-ați dat nici un examen ca să, primiți și roba
Am creat NORD INSTINCT să găsesc oameni ca mine
Care au muncit din greu, așa că reține
Am găsit câțiva da’ testu’
Arată ca restu’
Au figuri în cap deci, sunt doar figurine!
Îmi place de voi toți, da’ vreau să facem treabă.. nu șmecherie
De-aia nu caut anturaje, deci n-o dați nici voi în prietenie
Nu-mi place s-o ard pentru beneficii într-o, tovărășie
Nu-mi place să am lângă mine persoane, cu sufletul în chirie!.

Prerefren:
Mai întâi ger, foc și cartoane
Abia apoi lumina de la reflectoare.

Refren:
SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, de voi
SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, de voi
SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, de voi toți
SFÂȘIAT-SFÂȘIAT, SFÂȘIAT-SFÂȘIAT!.

Poate să simtă, când poate să mintă
Io înțeleg că prostia, chiar este ținta!
De două luni scrii, faci rap? mă irită!
O luați ca pe o joacă lirică.
Da’ aici pentru ce faci plătești tu, băi tata
Nu ca atunci când erai mic și tac-tu plătea pentru tine o boacănă
Așa că doamne..
Te rog io, scoate-mă și ține-mă,
Lasă-mă cu mintea întreagă.
Leagă, dezleagă, oscilează extaz-agonie, să-nțeleagă
Nu vor să creadă, ei vor să vadă
Apoi să tacă, să-ncremenească conștiința oarbă
Știu că voi fi întrebat când sună telefonu’ iară
Întrebat, dacă n-am un leu de-o țigară
Deci să nu mai vină toată lumea pomană să ceară
Câte ceva din viața mea personală
Că am conturi mai goale, goale
Ca sufletu’ de panarame
Datorii adunate pentru resturi, cu suflet de tomberoane
Mi-am atacat haita că am pretenții mari așa că restu’ să priceapă!
Cine mai încearcă asta să facă, devine paradă
NORD INSTINCT pe fiecare stradă!.

Refren:
SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, de voi
SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, de voi
SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, SFÂȘIAT, de voi toți
SFÂȘIAT-SFÂȘIAT, SFÂȘIAT-SFÂȘIAT!.

Prerefren:
Mai întâi ger, foc și cartoane
Abia apoi lumina de la reflectoare

Fără Mască

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De mic copil am început să ascult cu plăcere
Sufletu, ce mereu a ghidat mintea-n tăcere
Acest mecanism va face din viață, o inițiere
Mintea să-mi ofere sufletul curat ca avere.
Fiecare om are în spate o poveste de spus
S-o spun pur și simplu, parcă, nu e de ajuns.
De asta scriu ce simt, ca să pot fi adus
În postura în care să n-ajung al timpului supus.
Bucăți din suflet rup, le pun cu grijă pe foi
Să ajungă-n siguranță și în suflet la voi
Surprinzător poate părea, dar e foarte greoi!
Să poți tipări apa direct pe noroi.
Și scriu, tot scriu, am cinci ani de când scriu
Am intrat printre rânduri ca un pieton în raliu
Poezia mi-e părinte, vreau să-i fiu cel mai bun fiu
Iar mizer de-ar fi să trăiesc, voi fi bogat în sicriu.
Fără mască gândesc, fără mască zâmbesc
Fără mască iubesc, fără mască trăiesc
Chipul meu fără mască să îți intre în gând
Vreau să-mpart iubire cât voi fi pe pământ.
Anii au trecut spun ce simt, spun ce gândesc
Și nu am de gând, nicidecum, să mă opresc.
Unii zic că-i prostesc, ba chiar îi știu că bârfesc
Pentru mine-i firesc, nu mă mai obosesc.
Eu am alte valori, lumea mea-i stăruitoare
De sacrificiu, voință, de multă ardoare.
În nici un caz nu-i bazată pe lăcomii financiare
Nu-s închinat de aceste moravuri ușoare.
Prin ce scriu reușesc defapt, să mă cunosc
Calea ca prin voi toți să să mă recunosc.
Ma întreb și-mi răspund: de ce e așa și nu altcumva?
De asta nu judec, deși toți vor judeca!
Felul meu de a fi să te pună pe gânduri
Ca și cum ai începe să citești printre rânduri
Cheia universală e să te cunoști, tu, pe tine
Iar dacă ai sănătate, restul vine de la sine.
Fără mască gândesc, fără mască zâmbesc
Fără mască iubesc, fără mască trăiesc
Chipul meu fără mască să îți intre în gând
Vreau să-mpart iubire cât voi fi pe pământ.
Ceea ce scriu, e poezie curată
Nu se mai face așa ca altădată,
Un suflet de copil, ți se oferă umil
Îți aduce la picioare cuvinte definite subtil.
Voi mă vorbiți de rău, eu vă zic chiar așa:
Sunt prea amărât să mă amărăsc și cu asta!
Toți schimbă haina atunci când au hârtii
O schimb și eu, dar sub piele sunt același, să știi
Pentru asta sunt criticat, ba chiar judecat
Dar eu încerc să-i înțeleg pe toți așa-m învățat
De asta vreau să cânt, atunci când râd sau plâng
Atâta timp cât fac asta voi arăta cine sunt!
Cuvintele mele, grele, poate că deranjează
Dar ca o rază au scopul să vezi măști care trădează.
Prins de muzică ca invalidu’ de cărucior
Îmi urmez calea ca să simt că pot să zbor.
Fără mască gândesc, fără mască zâmbesc
Fără mască iubesc, fără mască trăiesc
Chipul meu fără mască să îți intre în gând
Vreau să-mpart iubire cât voi fi pe pământ.

Ada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Considerat murdar, că nu este vulgar
Apare în fața ta iar, umil pe trotuar
Fără să-l privești automat te ferești
Să te atingă, gândești? Nu cumva să te murdărești.
Și merge mai departe, se îndreaptă cuminte
Pe un drum oarecare merge, la întâmplare
Cu urechile ciulite, fără prea multe cuvinte
Merge înainte, acaparat de instincte.
Vrea să mănânce, vrea doar să trăiască
Nu așteaptă o minune, ca să reușească
Pentru orice lucru mărunt e o luptă firească
Ne-nțeleasă de majoritatea oarbă omenească.
Și dacă are ceva, împarte totul cu frații
Și fii sigur că nu ține cont de rase, de nații!
Din puținul pe care îl are, dă și din el
Cu speranța că va fi poate, și mâine la fel.
O inimă de câine, ai vrea
Să bată departe de inima ta…
Singurătatea să n-o simtă cineva
Asa cum o simte, inima mea.
Condamnat să se zbată, în viață face furori
Cu retina programată, doar pentru non-culori
Așa se naște, așa trăiește o viață, învață
Orice fărâmă culoare o agață, o înalță.
Trăiește viața-n alb-negru, tu îl dai la o parte
Culoarea vieții nu-i dată-n 24 de carate
Tu poți să vezi, atâta timp cât nu poți să crezi
Fericirea constă în bunătate, nu în hârtii verzi.
El știe asta, bunătatea-i tot ce are acum
Merge liniștit cu capul sus și își vede de drum…
Suflet rătăcit caută adăpost când e răcoare
Cu coada-ntre picioare caută alinare.
Spune ce trăiește și trăiește tot ce spune
Gânduri îngropate, băi, dar acuma pe bune
Pan’ la ultimul minut, viața cum poate-o trăiește
O inimă de câine, ce-n mulți se zvârcolește!
O inimă de câine, ai vrea
Să bată departe de inima ta…
Singurătatea să n-o simtă cineva
Așa cum o simte, inima mea.