Sună ceasul la patru și-ți vâjie capul,
Cu ochii-ntredeschiși zici: să mă ia dracu’.
Pui picioarele pe podea, în față e-ntunecat
Și-ți lași copilul să se trezească singur în pat.
Faci același ritual pentru recuperarea puterii,
Tu ești predestinat doar infimii durerii.
Cu mâncare la pachet, nici gând în porțelan!
Te duci la muncă să câștigi și tu cinstit un ban?
Mergi pe jos, autobuz nu-ți permiți,
Mergi gândindu-te la nimic, scrâșnind din dinți.
Ajungi la post, este fix ca într-un lagăr,
Cei pricepuți rămân, ceilalți cărați pe targă.
Mulți români săraci, triști și necăjiți
Își cresc copii cum pot, dar diferiți.
Mințiți de-ai lor că viața este frumoasă,
Când tata abia pune și el o pâine pe masă.
Cu muncă zi de zi, cuprinși de durere,
Gramul de speranță stă în a noastră putere.
Voi realizați cum e o familie plângând?
Sau că tot noi n-o să zâmbim curând?
După 12 ore muncite cu multă sudoare,
Afli că tre’ să mai stai două ore-n picioare.
Știi că trebuie să o faci să nu fii eliminat,
Măcar când copilul îți adoarme să-i fii lângă pat.
Cu multă povară, pentru ce? Pentru ei?
Că ne dau dureros doar 700-800 de lei.
Cu acești bani acum, doamne, zi ce să faci?!
Că un sfert le dai lor și te umpli de draci.
O parte din taxe plătite, o parte neclintite,
Faci datorii să iei mâncare și-i ții minte
Cum statu’ te îngroapă de viu în facturi,
Promisiuni deșarte, adevărate minciuni.
Cu muncă zi de zi, cuprinși de durere,
Gramul de speranță stă în a noastră putere.
Voi realizați cum e o familie plângând?
Sau că tot noi n-o să zâmbim curând?
Ajungi acasă, vezi cum copilul îți plânge,
Te uiți la el, îl iei în brațe și-l începi a strânge.
Motivul e din nou că nu are ceva,
O jucărie pe care doar el încă nu o avea.
Doare foarte tare, știi? Nu poți să înghiți,
Căci copilul tău e trist, restul sunt fericiți.
Din păcate nu poți decât să te rogi,
În timp ce stai cinci minute cu el să te joci!
Vine și seara, acuși este noapte
Și-ți vine foarte repede somnul pe pleoape.
Obosit adormi să fii puțin odihnit,
Pentru o nouă zi cu același sfârșit!
Vine și seara, acuși este noapte
Și-ți vine foarte repede somnul pe pleoape.
Obosit adormi să fii puțin odihnit,
Pentru o nouă zi cu același sfârșit!
Cu muncă zi de zi, cuprinși de durere,
Gramul de speranță stă în a noastră putere.
Voi realizați cum e o familie plângând?
Sau că tot noi n-o să zâmbim curând?
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a unei persoane care muncește din greu pentru un salariu mic, abia putând să-și întrețină familia. Accentul este pus pe lipsuri, sacrificii și sentimentul de neputință în fața greutăților vieții.