1. Enigmatici și cuminți
Terminându-și rostul lor,
lângă noi se sting și mor,
dragii noștri, dragi părinți.
Cheamă-i, Doamne, înapoi,
că și-așa au dus-o prost
și fă-i tineri cum au fost,
fă-i mai tineri decât noi.

2. Pentru cei ce ne-au făcut
da un ordin, dă ceva,
să-i mai poți întârzia,
să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viața lor,
ale fiilor erori,
Doamne, fă-i nemuritori,
pe părinții care mor.

3. Ia priviții cum se duc,
ia priviții cum se sting,
lumânări în cuib de cuc,
parcă tac și parcă mint,
plini de boli și suferinți,
ne întoarcem în pământ,
cât mai suntem, cât mai sunt,
mângâiați-i pe părinți.

4. E pământul tot mai greu,
desparțirea-i tot mai grea,
sărut mâna, tatăl meu,
sărut mâna, mama mea,
dar de ce priviți așa,
fata mea și fiul meu,
eu sunt cel ce vă urma,
dragii mei, mă duc și eu.

5. Sărut mâna, tatăl meu,
sărut mâna, mama mea,
ramas bun, băiatul meu,
ramas bun, fetița mea.
Tatăl meu, băiatul meu,
mama mea, fetița mea.

Refren: Trăiască-n veci și-nflorească
În modestia ei de gală
Pe toată scoarța pământească
A treia pace mondială
Trăiască pacea mondială.

Și-n fine am înviat apoi
Și am numărat până la doi
Și am suferit tot noi
Al doilea prăpăd al lumii.

Refren: Trăiască-n veci și-nflorească
În modestia ei de gală
Pe toată scoarța pământească
A treia pace mondială
Trăiască pacea mondială

În noaptea asta, mamă, lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.

Nu pune nici o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelămurită să rămână
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.

În noaptea asta, mamă, lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.

De m-apucă miezul nopţii
Şi eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.

În noaptea asta, mamă, lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Priveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:
E foarte simplu, este noaptea mea.

Rămâi să ne-omorâm tristețea
Și setea fără alinare
Din vinul negru de la hanul
Din calea umbrelor amare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurat
E făurit din taină sfântă
Din taina unui trup de fată.

L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina trupului de fată
Frumos și cald ca trupul tău.

Îmiresmează-te, frumoaso,
Ca un altar cu mirodenii
Cât zarea-i plină de albastru
Cât lumea-i plină de vedenii.

Atât cât drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii.

Iubește-mă acum, căci anii
Pe năzuinți or pune frâuri
Și zilele vieții noastre
Se scurg ca undele pe râuri.

Și trupul tău care-mi este astăzi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri.

Refren:
Turla-mi soarbe capu-n ea
În altar e fruntea mea
Ochii în feresti vor sta – spre cer.

Voi lucrați și vă e greu
Însă de murit mor eu
Jertfa voastră sunt chiar eu – eu pier.

Pe oricunde sunt zidiri
Omul meu, să nu te miri
Le-au întruchipat doi miri – de rând
Doar că tu de-a pururi pleci
Eu rămân aici pe veci
Sclavă cărămizii reci – plângând.

Refren:
Turla-mi soarbe capu-n ea
În altar e fruntea mea
Ochii în feresti vor sta – spre cer.

Voi lucrați și vă e greu
Însă de murit mor eu
Jertfa voastră sunt chiar eu – eu pier.

Să te-nchini când vei pleca
Să nu uiți cândva,
Că-năuntru-i Ana ta – om crud
Milă cum nu poți să ai
Voi plecați către alt trai
Eu în zid abia mă mai aud.

Refren:
Turla-mi soarbe capu-n ea
În altar e fruntea mea
Ochii în feresti vor sta – spre cer.

Voi lucrați și vă e greu
Însă de murit mor eu
Jertfa voastră sunt chiar eu – eu pier.

Sângele mi-i încă viu
Voi nu știți că și eu știu
C-am să mor dintr-un pariu – stupid
Hai, Manole, fii mai demn
Cum să-ți faci aripi din lemn
Ai făcut la moarte semn – în vis.

Refren.
Cu căciulile pă frunte
Stăm de veacuri, ca un munte
În curbura arcului Carpat
Asta e căciula mea
Și o port cum se purta,
Că-i obicei din daci lăsat.

Strofa a doua.
Port căciula pe-o ureche
Și acasă și la nuntă și la oi
După datina străveche
Moștenită și păstrată și pă la noi.

Refren.

Strofa a treia.
Unii zic să-mi iau căciula, jos din cap,
Spunând adesea că nu-s civilizat,
Poate vor s-o țin în mână, să mă aplec,
Ca să mă laude că m-am integrat.
Da bă vecine hai la mine,
Te primesc cum pot mai bine
Dar de căciula mea nu te lega
Asta e căciula mea, e a mea și nu-i a ta
Că-i obicei din veac lăsat.

Strofa a patra.
Cine nu crede să se ducă, la columnă
Să se uite și-o vedea
Sabia încovoiată, arcul, scutul și căciula
Orice dac le-a avea.

Refren.

Strofa a cincea.
Mai copile ia să mă ghine
Ca să duci obiceiul, când or crește ai tăi copii,
O inimă vitează în tine
Sus pă frunte o căciulă ca un dar s-o ții.

Refren

Strofa întâi.
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul și ce frânt,
Ce liniște-i în jur acum,
Mi-e viața numai fum.
Îmi cad pe față fulgi de nea,
Ca pe un bulgăr de mormânt
Și nu-i nici ploaie și nici vânt,
Ce rece e pe fața mea.

Refren.
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na.

Strofa a doua.
De unde-mi gură atât cobalt
Ce mult aș vrea să-mi fie cald
Să nu se audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul și ce bun.
Toate-s aproape și departe
Și parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.

Refren.
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na.

Strofa a treia.
Iar ninge tare și mi-e frig,
Aș vrea să mă ridic să strig:
Cine-i alături și mă cheamă,
Mamă, mamă!.

Refren
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na.

Strofa a doua.
Dar țara nu se face cu lănci, cu apatrizi,
iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
să curățăm tot răul din viața României,
că noi suntem partidul și țara omeniei,
nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari,
noi suntem patrioții revoluționari,
avem contract pe viață cu visul și cu glia,
trăiască libertatea, trăiască România,
trăiască în fericire și liniște poporul,
trăiască România, trăiască tricolorul.

Strofa a treia.
A noastră este țara, o moștenim deplin,
va trebui, întreagă, s-o dăm celor ce vin,
la cei născuți și astăzi și mâine și poimâine,
nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine,
nici călăreți pe aer, nici cai fără călări,
nici țară fără lume, nici lume fără țări,
să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria,
trăiască libertatea, trăiască România,
trăiască în fericire și liniște poporul,
trăiască România, trăiască tricolorul.

Strofa a patra.
Trăiască muncitorii, țăranii, cărturarii,
trăiască demnitatea cea fără de avarii,
dacă renunți la luptă n-ai ce să mai aștepți,
nimica nu se face-n poziție de drepți,
să facem România prin toți și pentru toți,
un teritoriu liber de orice prejudecăți,
să fie al nostru dreptul și a noastră datoria,
trăiască libertatea, trăiască România,
trăiască România, partidul și poporul,
trăiască România, trăiască tricolorul.

Strofa a cincea.
Jurăm din milioane de inimi și destine,
din orice fel de sânge ne murmură în vine,
jurăm bătrân și tânăr, femeie și bărbat,
credință României, necondiționat,
că țara-i bogăția ce veșnic ne rămâne,
și glasul ei ce îndeamnă ‘Deșteaptă-te, române’,
nu ne-nspăimântă nimeni cu forța sau pustia,
trăiască libertatea, trăiască România,
trăiască România, partidul și poporul,
trăiască România, trăiască tricolorul.

Strofa a șasea.
Suntem de e nevoie, o țară de soldați,
suntem de e nevoie, un lanț de munți Carpați,
durerea țării noastre făcută-i să ne doară,
ne place libertatea ca oameni și ca țară,
și soarele dreptății să lumineze sfânt,
o țară în roșu, galben și albastru pe pământ,
aceasta-i viața noastră, aceasta ni-i tăria,
trăiască libertatea, trăiască România,
trăiască în fericire și liniște poporul,
trăiască România, trăiască tricolorul.