Versuri corectate și adnotate
O casă albă-n străzi dosnicecu armonii de talangă.Liniști suind iederi-nalte pe ziduri.Tăcere-n care luceferii cresc.Și adolescență cu trup smerit înflorind umbre de-a lungul rochiei;Ar fi fost o întârziere de flaute prelungi între geamuri cu mușcate bătrâne; între priveliștea grădinei răcoroase, între dumbrăvile adânci din noi.Seară de seară luna ar fi fost înger halucinatgrăbit să ne … Citește mai mult
Profilul vostru-i scris pe cerÎn clar contur de omăt și piatră,E calmă, odihnitoare vatră,Și omul nu mai e stingher.În strașnica tovărășieA piscurilor ce, etern,Pe ziua naltă își așternNeprihănita poezie.Și în amestecul de reverieCu farmec veșnic schimbător,Simți infinita mărețieA creștetului gânditor.
Azi am mers, desculți, prin ierburile nalteale câmpului din marginea orașului.E o toamnă târzie, ca o primăvară galeșă,zăbovind într-un așternut jilav,în care,totul ia transparențe de argint filtrat.Soarele, neverosimil, ne-nsoțea, prietenește,punând pe frunze o umbră de zâmbet,repede fugărit de răcoarea din aer.Într-un târziu prin ierburile-ncâlcite,ți-ai sumes rochia, ținând-o-ntre degeteși pulpele tale, cu pielița palidă,de brună și-aromitoare … Citește mai mult
Cina cea de taină-n sură,sară lăcrimând pe streșini clare,când luceafărul fu cuminecăturaultimă a nopții de mărgăritare.Noaptea când sui albastre danii, stelele în înțeleapta irosire fostu-ni-au apostoli la împărtășanii, luminișuri spre desăvârșire.Mâinile împreunate-n caier nevăzut depănat-au scări de lapte și tăcere înspre lună: gândurilor așternut; trupurile fost-au sufletelor albe laicere.Și-am tăcut în așteptare deopotrivă închizând în … Citește mai mult
Cu soarele din toamna asta chilimbară,Azi ți-am simțit, întâia oară,Trupul, ca un destin și ca un scutPe trupul meu așternut.Albă ardeai în calma noastră-adorare,Din care mâinile-mi un nimb ți-au fost încins,Iar toamna când pojarul și-a aprins,Ardeam de-a valma-ntr-o tăcută învâlvorare.Puri sub steag de foc pluteam, corabieAlbă; toamna, printre lacrime filtratăPunea-ntre noi a lui Tristan jurată … Citește mai mult
Amurgul paște liniștea în salon, liniște rar speriatăde țipătul vreunui bolnav ce tușește, scrijelind pânză de anost și monoton.Adineauri soraIoana a trecut, și ochii tăiați în sticlă severă, cum s-au rotit prin salon, dojenitori, uitătura lor m-a pătruns și m-a durut.De ce mă țin în frig și în spital?Liniștea mă îngenunche și mă doare.Afară ninge … Citește mai mult
Vei putea să uiți proaspătul raiîn care te legănaiîn brațele melecând mă iubeai?Vei putea să uiți sărutul între ferești,în curtea în care vița se-mbrățișa,când gura ta între gratiile degetelorușor buzele-mi căuta?Ce îngeri țineaufragila-ți făpturăcă buzele-ți abia conturaurăcoarea de miez de nucă și gură?Putea-vei să uițică, feciorește,ochii și-au trimis ageri și iuțimagice punți?Că am ars laolaltăîn … Citește mai mult