Zâmbea țiganca florăreasă, zâmbea absent, bețivilor atrofiați – ce trist zâmbea – într-un decor de fum și dans de Orient, c-un coșuleț pe brațul gol, la masa mea.
Gemeau doi sâni, înăbușit, și se zbăteau sub rochia de pergament catifelat.
Coapsele, la fiecare pas, se arcuiau sfios, ca fetelor de măritat.
Mă-mbia să-i cumpăr flori țiganca florăreasă și, feciorelnic, rușinată, îmi zâmbi.
Pe ea aș fi luat-o și-aș fi dus-o acasă,
dar
nici ce băusem nu aveam cu ce plăti.
Sensul versurilor
Un bărbat contemplă o florăreasă țigancă, simțind atracție și compasiune. Totuși, sărăcia îl împiedică să acționeze conform dorințelor sale, creând un sentiment de regret și neputință.