Ara Alexandru Șișmanian

Plaga Nevindecabilă

Zeul suflă ca-n sticlă prima lui lacrimă și-o preface-n vioară • Ah! Sfâșiere înceată – … →

Când mâinile se umflă / și ochii cresc în roi / e semn de boală … →

Zeiță neagră juisează șobolanii tăi de sevă, / caverna de silabe ne privește – solitară … →

Zborul e o răsfoire indefinită – / de aripi acoperite de semne – / în … →

Privire frântă de gheață magică, / crivăț de alb în furie de inimă, / o … →

Ning cu tot sufletul în sălbatice abisuri de cer – / flaute de durere – … →

Apa va fi ultima mea amantă – / o iubită fără credință și fără înșelăciune. … →

Cercurile apei – amprentele sufletului – / Adâncurile întru sine ale spiritului – / Scufundările … →

Singura cauză pentru care iarba trebuie să crească – e întâmplarea de aur a verdelui. … →

Săgeata neagră mi se naște din inimă ca o pasăre cu aripile stinse. Frisonul meu … →