Ana Blandiana – Unire
Unire de care mă mir și acum,Cum mă mir primăvara de frunze:Tot ce e firesc e miracol.„S-a întâmplat“Ce imn mai completDecât aceste două cuvinte?Înaintau prin zăpadă păstorii,Coborând de pe munțiCu turmele lor de umbre mirate.
Versuri corectate și adnotate
Unire de care mă mir și acum,Cum mă mir primăvara de frunze:Tot ce e firesc e miracol.„S-a întâmplat“Ce imn mai completDecât aceste două cuvinte?Înaintau prin zăpadă păstorii,Coborând de pe munțiCu turmele lor de umbre mirate.
Să îmi fac o luntre împletită din ierburi și floriȘi să mă las să alunec pe râu ca un plaur,Egal depărtată de maluri,Străină de pești,Să mă mântuie stelele noaptea și-n zoriSă mă-nconjure-ai apei ochi vitregi de aur.Să nu văd nimic prin pleoapele-nchise,Un roșu-ntuneric încet mă pătrundăAtent doar la ritmul somnatec de undă,Ușor se-nsteleze și moartea-mi … Citește mai mult
Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieți deodată,Ne naștem,Doamne, atât de tineri, încâtDin miile de vieți posibileNu ni se poate pretindeSă știm alege doar una.Animalele unei vieți vânează animalele celorlalte,Peștii vieții mai mari înghit peștii vieții mai mici,Crengile arborilor își sunt dușmane și se usucă-n hotare,Soarele vieții a patra întunecăSoarele-al treilea, soarele-al doilea,Soarele prim.Contrare, … Citește mai mult
Făcând lumină în mine.Făcând lumină în mineSe-ntunecă în jur,Când se apropie zorii,La mine se-nsereazăNu pot vedea și-n afarăȘi-nlăuntru în același timp.Fructele, florile, fiareleLe pot inventa numai când nu le găsesc.Nimic din ce ascund nu trăieșteDincolo de hotarele mele.Niciodată, niciodată nu se va spargeEchilibrul perfectCare doarme-ntre lumeȘi sufletul meu?Numai pentru că nu există-n afarăÎl văd în … Citește mai mult
Inscripție.Tot ce se poate-nțelegeE fără speranță și lege.Și crește dospind în eresTot ce e fără-nțeles.
Fără tine.Fără tine mi-e frigN-am înțeles niciodatăCum simte aerulCă ai plecat.Universul se strângeCa o minge plesnităȘi-și lasă pe mine zdrențele reci.Câinele negruCu burta întinsă duios pe zăpadăSe scoală și se îndepărteazăPrivindu-mă în ochi,Refuzând să-și spună numele.Începe să fulguie.Mă ustură pieleaPe locul de unde te-ai rupt.Și mi-e frig,Când simt cum cade moale,Odată cu zăpada,Această rugăciune către … Citește mai mult
Lasă, Doamne, câinele și copilulSă muște din aceeași bucată de pâinePrintre grămezi de molozȘi grămezi de gunoaie,Sub soarele moleșitorReușind să-i adoarmăÎncolăciți și-mpăcați,Cu universul redusLa bucata de pâineÎn care se mai vădDinții îngerului.
Mama, întâiul meu mormânt,Bezna fierbinte,Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,În timp ce fiecare bulgărAl țărânei saleSe-mpotrivea plecării fără rost.Îmi vei ierta vreodată învierea,Grăbită înviere ce mă rupea de tinePentru că, din lumină în lumină,Să mă apropie de-o altă moarte?E tot mai frig,Străinătatea mă pătrunde,Pe cum mă urc se șterge drumul înapoi.E-atâta depărtare pan’ la tine,Că s-ar putea-nălța … Citește mai mult
Baladă.Stăpână,Stăpâne,PânăȘi cineV-a cunoscutRămâne mut.Dă vorbe din palmăPăsărilor hrană,Nu-și ținePentru sineNici o rugăciune,Nici o sudalmă,Singur rămâneȘi fără prihanăCa nenăscut.Litere-sâmburi,Crânguri-silabe,Cuvinte-anotimpuriOchiu-i încape,DarÎn zadar –În lacrima luiNumai albineleȘtiu să se-adape,Numai fluturiiPot să se-ngroape.
O să mor brusc, nu peste mult și frumos,lăsând în urmă uimire surdă, indiferentă,vântul complice m-o prohodi voiosîntr-o glumeață, transparentă reverendă.Și, amuzată, iarna va râde ningândpeste mormântul meu suplu și dac,voi asculta-o și, îngânând-o în gând,o să mă leagăn în moartea mea ca-ntr-un hamac.Din când în când de-a frumusețea o să mă joc,și, răsucindu-mi pe … Citește mai mult