Versuri corectate și adnotate
Salut! Pădure cu frânturi de coamă verde,Ce ți-ai întins frunzișul-ngălbenit pe iarbă!Salut, voi zile calde, privirea mea vă vedeUn doliu al naturii, cu o durere oarbă!.Voi face câțiva pași, pierdut și singuratic,Iubesc să văd din nou, ca-n cea din urmă datăAcest molatic soare, slăbit apus tomnatic,Ce-abia străpunge negrul de prin pădurea toată!.Da, în aceste zile, … Citește mai mult
O! tu, ce încă lumea nu știe al tău nume,Un muritor sau demon, ce spirit fuși în lume,Sau bun sau fatal geniu, Byroane! ori cum fie,Iubesc a tale cânturi sălbatec-armonie,Precum iubesc și vântul și trăsnetul când cadeȘ-amestec al său urlet cu vifore turbate!Te-ntoarce, îți ia rangul la prima-ți stea divină,În rândul celor apți de glorii … Citește mai mult
O, cruceliță sfântă! Eu plângând te-am luatDe pe-a ei buze arse la cea de-apoi suflare;Simbol dumnezeirii, de ea mie lăsat,Să-mi fie mângâietoare.Cu câte fierbinți lacrimi te spăl, o, cruceliță,De când mi te-au dat mie, ca să te port la sân,Așa cum te purtară amata mucenițăA boalelor cu chin!O, Doamne, ce durere simt sufletul meuCând preotul … Citește mai mult
Dacă-ai putea vreodată să egalezi, tu, lira mea,Aripa tremurată din zborul de zefir, ce vreaSă treacă printre ramuri,Sau freamătul de valuri, cu mângâiosul lui balans,Ori gânguritul jilav al porumbeilor, în dans,Jucându-se la țărmuri;Dacă, precum un lujer de stuf, însuflețit de vânt,Din coarda ta porni-va un grai înălțător și sfânt,Divin secret din ceruri,Că-n casa cea curată, … Citește mai mult
Viţa-de-vie casa noastrăO-mbrăţişa cu ramuri greleDe boabe ce, către fereastră,Momeau un cer de păsărele.Cu-nfrigurata-i mână albăMama o coardă ne-apleca:Copiii se-nfruptau în grabăDin viguroasa miere-a sa.Azi păsări nu-s, mama e moartă;Viţa-de-vie-i doar un ciot;Văl de păianjeni uşa poartă;Eu plâng şi mă gândesc la tot.
A vieții mele cupă se sparse încă plină,În lungi suspine viața-mi se duce și declinăNici lacrimi, nici suspinuri n-o pot întârzia!În bronzul ce mă plânge în sonuri precurmateA morții mână rece ultima-mi oră bate.Să gem oare? sau mai bine să caut a cânta?Să cânt, căci al meu suflet e încă p-a mea liră;Să cânt, căci … Citește mai mult
O, nopți, deschideți acu-n tăcereCereasca carte ce-nfățișați!Stele șoptinde, a mea vedereP-a voastră cale o ațintați!În aste ceasuri de slavă pline,Zefiri, a voastre aripi aline!Pământe, echole-ți aromează!Mare, întinde al tău senin,Leagănă-n sânu-ți cel luciu, lin,Chipul ce unda-ți învolvorează!Al său sfânt nume cine îl știe?Natura glasuri mii a propus,Ș-o stea pe alta, șoptind, îmbie:Legile noastre cine ne-a … Citește mai mult
Primăvara să se nască, ca roza să treacă,Pe-a zefirului aripi să înoate în văzduh,Şi pe sânul floricelei de-a se legăna să-i placă..Hrana să-i fie lumina şi a mirosului duh.Să-şi scuture tânăr încă colbul de pe aripioareŞi către cereasca boltă ca sufleţelul să zboare..Iată soarta fericită fluturaşului vremelnic,Ce seamănă cu dorinţa, care-astâmpăr nu găseşte,Şi care le … Citește mai mult
De ce sunete viteje urechea-mi e speriată?Glasul trâmbiței răsună, cai ninchează sforăind;Coarda-n sânge înmuiată,Ca sabia-ncrucișată,Sună pavăza lovind.Semnul de război se dete, aerul e-nzgomotatArmele! și ecou iară armele! mai depărtat.Pe câmpie răspândite scadroanele tropăiesc,Decât crivățul mai iute din tot locul năvălesc;Și ca două aripi negre deodată se întindDin coastele cele dese de legiuni șiruind.Ne-nduplecat armăsarul, strâns … Citește mai mult
Seara aduce lină tăcere;Pe pustii stânce eu așezatIau după urmă al nopții carCe-n aburosul senin pășește.Venus se-nalță pe orizont,Și la picioare-mi steaua-amoroasăCu-a sa lumină misterioasăArgintuiește verdele șes.Prin deasa frunză acestor arburiAuz zefirul încet șoptindLângă morminte ast sunet simtParcă ar trece zburând o umbră.Dar totodată scapă din cerSenină rază din steaua nopții,Și pe tăcuta-mi frunte-ndreptatăLin se … Citește mai mult