Alphonse De Lamartine

Crucelița Soției Mele

O, cruceliță sfântă! Eu plângând te-am luat / De pe-a ei buze arse la cea … →

Dacă-ai putea vreodată să egalezi, tu, lira mea, / Aripa tremurată din zborul de zefir, … →

Viţa-de-vie casa noastră / O-mbrăţişa cu ramuri grele / De boabe ce, către fereastră, / … →

A vieții mele cupă se sparse încă plină, / În lungi suspine viața-mi se duce … →

O, nopți, deschideți acu-n tăcere / Cereasca carte ce-nfățișați! / Stele șoptinde, a mea vedere … →

Primăvara să se nască, ca roza să treacă, / Pe-a zefirului aripi să înoate în … →

De ce sunete viteje urechea-mi e speriată? / Glasul trâmbiței răsună, cai ninchează sforăind; / … →

Seara aduce lină tăcere; / Pe pustii stânce eu așezat / Iau după urmă al … →

Împinși spre noi limanuri din pragul tinereții, / În noaptea nesfârșită duși fără a reveni, … →

Adeseori pe munte, când soarele apune, / Eu, obosit de gânduri, la umbră rezemat, / … →