Versuri corectate și adnotate
Să apari în primăvară, să mori când mor și roze,Să te înalțe-n ceruri zefirul cel mai pur,Apoi să mi te legeni pe sân de tuberoze,Prea îmbătat de-arome, lumină și azur,Iar când o pudră fină aripile ți-or cerne,Zbura-vei ca un suflu spre bolțile eterne.Aceasta-ți este, iată, vremelnica menire!La fel precum dorința, nicicând în viață-aflată,Deși, cu-nverșunare, asiduu … Citește mai mult
Zorile poleiau munții sub care clocotea marea,Iar Safo tocmai pe piscul țărmului sta în picioare;A Lesbosului fecioare, lângă dânsa-ncimpite,Privea sub țărmuri noianul de groază încremenite!Atunci Safo, luând lira, sună în ea cu putereȘi cântă aceste versuri cu un glas plin de durere:.“O, grozave țărmuri, o, noian cumplit!Iată, făr’ de frică aici acum șez,Căci eu Afroditei … Citește mai mult
Salut! Pădure cu frânturi de coamă verde,Ce ți-ai întins frunzișul-ngălbenit pe iarbă!Salut, voi zile calde, privirea mea vă vedeUn doliu al naturii, cu o durere oarbă!.Voi face câțiva pași, pierdut și singuratic,Iubesc să văd din nou, ca-n cea din urmă datăAcest molatic soare, slăbit apus tomnatic,Ce-abia străpunge negrul de prin pădurea toată!.Da, în aceste zile, … Citește mai mult
O! tu, ce încă lumea nu știe al tău nume,Un muritor sau demon, ce spirit fuși în lume,Sau bun sau fatal geniu, Byroane! ori cum fie,Iubesc a tale cânturi sălbatec-armonie,Precum iubesc și vântul și trăsnetul când cadeȘ-amestec al său urlet cu vifore turbate!Te-ntoarce, îți ia rangul la prima-ți stea divină,În rândul celor apți de glorii … Citește mai mult
O, cruceliță sfântă! Eu plângând te-am luatDe pe-a ei buze arse la cea de-apoi suflare;Simbol dumnezeirii, de ea mie lăsat,Să-mi fie mângâietoare.Cu câte fierbinți lacrimi te spăl, o, cruceliță,De când mi te-au dat mie, ca să te port la sân,Așa cum te purtară amata mucenițăA boalelor cu chin!O, Doamne, ce durere simt sufletul meuCând preotul … Citește mai mult
Dacă-ai putea vreodată să egalezi, tu, lira mea,Aripa tremurată din zborul de zefir, ce vreaSă treacă printre ramuri,Sau freamătul de valuri, cu mângâiosul lui balans,Ori gânguritul jilav al porumbeilor, în dans,Jucându-se la țărmuri;Dacă, precum un lujer de stuf, însuflețit de vânt,Din coarda ta porni-va un grai înălțător și sfânt,Divin secret din ceruri,Că-n casa cea curată, … Citește mai mult