Primăvara să se nască, ca roza să treacă,
Pe-a zefirului aripi să înoate în văzduh,
Şi pe sânul floricelei de-a se legăna să-i placă..
Hrana să-i fie lumina şi a mirosului duh.
Să-şi scuture tânăr încă colbul de pe aripioare
Şi către cereasca boltă ca sufleţelul să zboare..
Iată soarta fericită fluturaşului vremelnic,
Ce seamănă cu dorinţa, care-astâmpăr nu găseşte,
Şi care le cere toate, neiubind nimic temeinic,
Şi apoi, zburând în ceruri, acolo se linişteşte.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața scurtă și frumoasă a unui fluture, comparând-o cu dorința umană nesățioasă. Fluturele își trăiește viața efemeră în armonie cu natura, zburând spre ceruri, simbolizând o căutare a liniștii și împlinirii.