Alexandru Macedonski – Versuri.pro

Plecare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Întindeți pânzele, băieți,
Un vânt subțire se ridică,
Albastră mare se despică,
Pe cer alunecă nori creți.
Întindeți pânzele, băieți,
Un vânt subțire se ridică.
Urcați în vârfuri de catarg
Și puneți steagul de plecare:
Durerea mea dacă e mare,
Pământu-acesta este larg.
Urcați în vârfuri de catarg
Și puneți steagul de plecare.
De unde sunt și cine sunt,
Voiesc să uit pe vecinicie.
Ah! de-ar sufla o vijelie
În valuri s-aflu un mormânt.
De unde sunt și cine sunt,
Voiesc să uit pe vecinicie.

Pe Balta Clară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe balta clară, barcă molatică plutea,
Albeți neprihănite curgeau din cer; — voioase
Zâmbeau în fundul apei răsfrângeri argintoase;
Oh! albă dimineață, și visul ce șoptea,
Și norii albi — și crinii suavi — și balta clară,
Și sufletul — curatul argint de-odinioară —
Oh! sufletul! — curatul argint de-odinioară.

Hora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lui Grigorie Alexandrescu, industriaș român.
Era zâmbitoare,
Cântând se ducea. —
În cer era soare
Și flori pe vâlcea.
Pe lângă izvoare
Voioasă trecea. —
În cer era soare,
Și flori pe vâlcea.
Sub ulmi la răcoare
Să șeadă-i plăcea. —
În cer era soare
Și flori pe vâlcea.
Era zâmbitoare,
Cântând se ducea. —
În cer era soare,
Și flori pe vâlcea.
1887

Nepăsare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să renasc nu se mai poate,
Searbăd, trist, mă uit la toate,
Și în traiul meu pustiu, într-a gândului oroare.
E dezgustul în picioare,
Numai el mai este viu. Corpul meu ce se apleacă
Pe al vieții râu ce seacă.
E catârul cel trăsnit
Morții crude-n a mea preajmă,
Când s-arată ca o iazmă,
Nu-i zic „fugi”, nici „bun sosit”.

Banchet la Curte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

(Poezie coreeană).
Vesel fumegă din cupe vinul roșu, generos,
Beau curtenii și s-aude câte-un hohot fioros,
Dar poporul e afară ce se vaietă și plânge..
Vinul fumegă din cupe, vesel, roșu – dar e sânge.
Piramidele de cărnuri mii de pofte răzvrătesc,
Și monarhul le privește cu un zâmbet părintesc,
Dar cetatea este plină și de groază, și de jale..
Piramidele de cărnuri sunt victimele regale.
Ard în sfeșnice de aur parfumate lumânări,
Însă ceara li se scurge cu-nnegrite lăcrămări.
Și serbarea se urmează c-o grozavă-nverșunare
Toți se-nalță și închină.. – E a țării-nmormântare.

Psalmi Moderni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oh, Doamne, rău m-ai urgisit,
În soarta mea m-am împietrit:
Rămân ca marmura de rece,
Să plâng, să sufăr, am uitat.
Am fost un cântec care trece,
Și sunt un cântec încetat:
Rămân ca marmura de rece,
Uscat e tot ce-a înflorit,
Entuziasmul a murit,
Și a mea inimă a-nghețat.
Am fost un cântec care trece
Și sunt un cântec încetat

Rondelul Orașului Din Indii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rondelul orașului din Indii.
Spart a fost orașul mare
De a vremei vitregie:
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.
S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală și-nălțare:
Spart a fost orașul mare
De a vremei vitregie.
Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme șterse tot mai tare
Din străvechea energie..
Spart a fost orașul mare.

Rondelul Plecării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rondelul plecării.
Am să mă călătoresc –
Sunt furat ca de ispite,
S-o voiesc, să n-o voiesc,
Spre ținuturi negândite.
Vara este pe sfârșite.
Flori în suflet veștejesc.
Am să mă călătoresc.
Sunt furat ca de ispite.
Luminișuri strălucite
Viața mea o cuceresc.
Aripi tainice îmi cresc,
Aripi zilnic mai grăbite.
Am să mă călătoresc.

'iene

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu femeia fii bărbat,
Însă nu și-amorezat:
Cine inima-și păstrează
Nu oftează.
Cupa umpleți-o cu vin
Și îmbată-te deplin;
Numai cine aiurează
Nu oftează.
Facă lumea orice vrea,
Nu zvoni că este rea:
Cine gândul nu-și trădează
Nu oftează.

Orchestrare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Superbe note din pian
Ca o fanfară se revarsă.
Ah! arsă, inima mi-e arsă
De soare etiopian.
De pe viori fiori încet
Prin aer torc mătase fină.
Ah! plină, inima mi-e plină
De-o suferinţă de poet.
Dar cobza sună înfocat;
Divini ţigani cu ochii galbeni,
Cântaţi, căci încă mai am galbeni
Să uit ce încă n-am uitat.