Versuri corectate și adnotate
Câteodată iarba se întoarceîmpotriva-mi,râurile pornesc înapoi pe privirisăpându-mi în orbitealbii inverse răni de os adânc,dar totul e o părere,adevărul nerostit,esfârșit adevărule întotdeauna altul,eu sunt somnul firii, veghea răsturnată,și mă nasc mereu,și mor de fiecare datăca o rază a însingurăriisărutând piezișcreștetul și tălpile lumii.
Ploile de altă dată au rămasfără trupnici măcar tăgada ruginiinu le mai primeșteși noioameniisupraviețuimașa oricumde parcă un simțământvenit de departe din noine-ar chema să murimîn nu se mai știe ce cuvintegolite de lume.Astfel că seara într-un târziucând se lasă o pulbere pâcloasăpeste lumeși începe să se audăde foarte aproapeiarășicum râme frumoaseca urmele ploii uitate de … Citește mai mult
Să nu te încreziîn astâmpărul florilorele vor rupemincinosul armistițiu de searăsă nu te lași înșelatăele vor arunca în aer curândstrăjile de umbră scuturile de tăcerecare te apără.Volatile iscoadelede pe acum se aud strecurându-setiptileprin suspine și fluturi.Și vor năvăli pe ascunsadieri de pierzaniemiresmele ucigașecuțitele de polenși alte arme albe ale trădătoarelor floriîn miezul amețit al nopțiirănindu-țisânulcu … Citește mai mult
Cimitirul de greieriîși plouătăcerea, singurătatea, pustiulîn părul meuumed de așteptare, greu de întuneric.Șiroaie lungi de noaptese scurg nesfârșitpe obraji și parcă ar fiuitat de multun plâns străinpe gât șipe umeri și parcă ar fiun timp bolnavtăinuit până acumde mii de ani la picioare.O pată mare și adâncăîn care s-ar putea să se arateșuierător și magneticșarpele … Citește mai mult
Între pietre de vismăcinândpuzderii de fluturi de treflăîntr-o dulce spaimă silescnoroculsă-ți ningă să-ți creascăla umerio iarbă mereu enigmaticăla mijlocun șuier de șarpe blândla picioareocăderede pasăre triumfătoare.Și ning așa prin cerul tăunevăzutun semn făcându-mă că uitce fel de noroc ni se macinăîntre priviriun noroc orbde fluturi de treflăfără drum fără zboro mângâiere duioasăprin toată asprimea timpului … Citește mai mult
Pustie lucrarealunecare a nemișcăriise prelinge umbra umedă a igrasieiprin simțăminte.Într-o surpare măruntăse cojește și cadetencuiala de pe cuvinteîți spunîn cărămizile vechie topit adevărul.Nu mă lăsa să rătăcescfără nicio vinăbucuria iar îmi cadede pe sufletca tencuiala lunecândde pe cuvinteîți spunnu mă lăsa să morîn cetatea uitatăîn orașul nevăzut.
În vreme ce îmi pierdeam aripileși nopțile se târau în genunchiși eu le imploram zadarnic:ridicați-vă!luați pildă de la minenu vedeți oare ce drept mă înalțca un stâlp al rușinii?… în vreme ce timpul se auzea căzândîn rotunjimi putrede de văzduhasemenea merelor neculeseprin toamne neiertat de târziiși eu mă lăsamumblat bântuitde mii deșerpi monștruoși termite cumințice … Citește mai mult
Niciodată nu mi-au trecutprin gând obiectemai fragede, mai instabilemereugata să lunecedincolo de propria lor margineîn neant.Niciodată nu mi-au căzutîn mână visemai dense, mai clareîn nesecata lor metamorfozăși mai înșelătoaretotușia decât somnul tău fe cu părul de cocori galbeni em cu gâtul de fântână răcoroasă mcu umerii de fluturi de mentă ea cu sânii de sâmburi … Citește mai mult
Râuri ascunse într-o neagră plutirepe sub somnne răpesc îndurarea timpuluiîntr-o pieire neînțeleasăde flori suspinate de ofelii neplânse.Aceasta enoaptea îmi spunesoartacu trup mirositor de femeie albăcu oase de văzduh închegat în ispiteși nu lăsaîmi spune noapteazorilecu ghilotina lor de luminăvâscoasă și tulburecapul să ți-l taieiarăși.Și cum m-aș putea împotrivi?zorile treccu trup de femeie înmiresmatăcu tăiș de … Citește mai mult
Șarpe de văzduh trandafiriuTrecând spre mineO punte răcoroasă de miresmeMăr rostogolit de uitarePe iarba timpuluiStol de păsări înclinatelunecând mereuSpre polul magnetic al tăceriiȘi noi rătăciți amândoiÎn sărutCând echinocțiul de toamnăCumpăneștelumina și umbraCu umerii tăiÎntr-un nevăzut și cosmic balans.