Alexandru Busuioceanu – Versuri.pro

Căința

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Totul, spiritul cere totul
Coboară iar, lumină-a mea
Libertate scumpă, Înger crud
Înțelepciune, Chemare, Dor
care-ai știut să-aprinzi
în trandafirișul zilelor, nopților
floarea-arzătoare-a sângelui
a sufletului meu nemuritor.
Coboară și consolează-mă
de ce-am pierdut în viață
de ce n-am știut să câștig
n-am știut să câștig.
în numele tău, în spiritul meu.
*.
Și-acum că vă aflați la capăt
oameni ca și copiii, și tot sperați
în voi veghează și-acum o lumină
Ce stea rămâne oare în memorie
ce stea în nimbul ei ca un miracol?

Nimb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Deșteaptă-te, deșteaptă-te
Noaptea-a lăsat să cadă rumoarea astrelor
Mâinile mele te-au chemat pe deasupra secolelor
Tot peisajul e de miracol
Și-n brațele lui, roză mistică, trupul tău necorupt
În flăcări arde.
Pământul ne mai ține încă în tăcerea lui
În miresmele-n rășinele lui
leneș paradis stins
Dar mâinile mele nu se odihnesc
au și atins un spațiu invulnerabil
și pentru prima oară – deșteaptă-te, deșteaptă-te
o lume fără teamă ne acopere
din care-ieșim și-n care-intrăm
goi, fără oboseală
fără ieri și fără mâine.
Totul e trecere
Focul și cenușa lui
această scară de cristal ce urcă în Origine
Totul se-ntoarce la-nceputuri
lumea în cercurile ei
cerul în numerele lui
tu, eu
– și acest nimb de necrezut
ce ne-nfășoară-n candidele scutece
în scutecele-n care ne-am născut
în veacuri
în frageda, în verdea dimineață a lumii

Trup Curtean Dumnezeiesc de Trist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pur spectacol de Om
Trup curtean dumnezeiesc de trist
Floare de gând și de nerv
Vis e carnea ta după chimia cerească
Undă coasta ta și seminală mânia
de dragon profund a sexului tău.
În durata de lumină trăind
Visul ia culoarea ochilor tăi
Adevărul nu pătrunde-n pupilă
și-n fundul privirii tale te separi
de iubirea, de rana și cântu-n care te-ai născut.
Singurătatea ta aspiră la condiția perfectă
gol un zeu pe norul atic
Durerea ta fum fără memorie
Mai ușoară cenușa decât umbra
când arsă într-o clipă îți e frumusețea.
*.
Fii tu lumina mea Fii apa
unde să mă cufund eu
și s-aștept și să tac
adânc
piatră-ntre pietre

Înger Înșelător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frumos trup alb impur
în umbroasa dumbravă-ntins-a păcatului
Mătăsos înger al meu vis înșelător
cu amăgirea aripă de umbră
pe umărul ispititor.
Pe sânul tău înfiorată rotunzime
lumina de-aur a acestui cer expiră
Bătaia inimii-n secret dorinţe cheamă
şi arzătoare buze-n carne pun
amare viorii aureole.
Umbră adâncă A muri Abandonare
Obscură peşteră a timpului Cădere
Aripă şi prăpastie Rănită inimă
Orb sufletul în tine se scufundă.
Frântă e viaţa Nu e drum de-ntoarcere
Dă-mi mâna înger al pierzării
Voi trece podurile sfărâmate ale paradisului.
Acolo-ntre ruine negru înalt
porticul morţii aşteaptă în abisuri

Dialog Genetic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

– Adevăru-i curat:
ou, câmp semănat, pântec de femeie,
nevoia însămânțării invocă însămânțarea cerută;
Regină, complet umezită, tainică și fertilă
ridică-ți rotunjimea umărului și-a pulpei,
forma de viață viața formei trebuie să fie!.
– Ești semănătorul, ah! , foarte Subtil, foarte Puternic,
războinic fără egal, dominând sub falsitatea
coifului?
Izvorăște apa vie din verdeața ierbii, din
stânca incitantă?
Așadar, să dăm sens sălbăticiei atrăgătoare
și celor ce urmează să se nască
– viața formei forma vieții va să devină.
Dialogo genesico.
– La verdad es salubre
huevo, labrado campo, vientre de mujer
necesidad de siembra invoca siembra necesaria
Reina, perfectamente humeda secreta y fecunda
alza la c***a de tu hombro y tu anca
la forma de vida vida de la forma ha de ser!.
– Eres el sembrador oh muy Sutil muy Fuerte
guerrero sin par, imperante bajo el artificio del
casco?
mana el aqua viva del verdor de la yerba, de la
roca estimulante?
Demos sentido pues a lo que es deseable violento
a lo que ha de nacer
la vida de la forma forma de la vida quiere ser.

Icoană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cerul tău, ca un obraz de copil
între mângâierile sânului tău
de miresme și roade.
Trupul tău, snop de grâu
cu cingătoare subțire de mac
și cicoare.
Părul tău, despletit în holde de grâuri
în ape de soare spălat
și de râuri.
Glasul tău, în buciume lungi
pe ponoare turmele tale chemând
de mioare.
Mâinile tale, în podgorii de toamnă
fluturând înfloritele tale năframe
de doamnă.
O! Mândra mea, munții, apele,
văile răsunătoare, trupul tău răstignit cu brațele în cruce
din zare-n zare.

Getica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Getici sidera pigra poli”* (Marțial).
În arhipelaguri întinse de-azur,
încet navighează ușoara triremă,
sub leneșa stea sclipind ca o stemă,
pe arcuri polare-ale cerului pur.
De constelații de focuri, o diademă
s-aprinde pe ceruri de jur împrejur
și-n vastul, rotundul, albastrul contur
închisu-s-a marea lucind ca o gemă.
La prora de gând spre-naltu-empireu
alunec ușor pe-azurul hermetic;
De vis hieratic întind curcubeu.
Și gândul pe ape purtându-l aedic
mă-ndrept spre enigma destinului meu
sub leneșa stea a polului getic.

Notă*
, , Getici sidera pigra poli” – Nemișcate stele ale polului getic

Peisaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Coapsele-nguste renunțând la secret
o fugă elastică alunecă prin fibre
și-ntr-un goticism împletit al genunchiului
Sub gleznă o vână mică bătea
grăbit ca o gușă de șopârlă.
În fotoliul incapabil de-a se adapta
atâtor sinuozități
brațul iubitului îi încinge mijlocul
care exagerează-anticipând
în vreme ce voci pe care ea nu le-aude
o măgulesc mai mult violent decât gingaș
Inutilă neliniștea lămpii
Lumina-și pierde orice indiscreție
în intimitatea revelată.
Un covor e o junglă
o moarte dulce de gazelă lângă izvor
Dintr-odată o gheară avantajoasă
face să țâșnească din carne amorul
Vulnerabili dușman și pradă
O singură rană îi doboară
Aceeași îi va trezi să cunoască și zorile

A Nu Fi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Te doare să privești, te doare?
Azurul ca un sânge îți apasă pleoapele
Ca un cuțit gândul îți sfâșie sufletul
Lasă-l să te sfâșie, lasă-l
Nu va cunoaște nimeni secretul
Închide ochii asupra acestui arbore-n lacrimă
Ai la picioarele tale drumul, acest curcubeu
Singurătate, singurătate și-uimire
Pune piciorul, urcă, urcă.
Pe-același drum coborât
bulgăre de lumină
când veneai fraged de aurorele tale!