Alexandru Bogdanovici – Cad Frunzele
Rugină și aur din cer se preling,covor de nostalgie pe drumuri pustii.E giulgiul de moarte al toamnei târzii,țesut din tristețe și frunze de sânge.Când vântul adie, din ramuri se frâng,în largi serpentine plutind liniștite –spre cer se ridică, dar cad obosite,și nimeni n-aude cum frunzele plâng.Poteci de aramă spre zări se întindacolo-unde toamna bolnavă murise … Citește mai mult