Noaptea zadarnic m-așteaptă
Albele ceasuri târzii;
Cine să cânte? –
Visele-s frânte
– Frunze pe drumuri pustii.
Fugar,
Hoinar,
Gândul vâsleşte spre zări..
Printre zăbrele
Caut sub stele
Drumuri ce duc nicăieri.
Noaptea zadarnic aprinde
Albe lanterne de vrăji.
Fruntea fierbinte
Tristă, mormânt e-n
Curtea cu gratii şi străji.
S-a stins,
În plâns,
Viersul acelor chemări.
Visele-s frânte..
Cine să cânte
Drumuri ce duc nicăieri..?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deznădejde și singurătate. Naratorul se simte pierdut și captiv, căutând un sens într-o lume care pare să-l dezamăgească constant. Visele spulberate și căutarea inutilă sunt teme centrale.
