Alexandru Bogdanovici – Spre Aventură

Pas.. pas.. pas..
În slova cărei pagini am rămas în drumul meu spre Marea Aventură?
Prin junglă, prin savană, prin pampas, opinci de vis sub cumpene de zgură.
Pas.. pas.. pas..
Când negura burează plumb topit, mă rătăcesc pe strada cu mistere:
.. e poate-nceţoşatul Downing Street sau cine ştie care alt eres –
parizianul enigmatic Montparnasse, Fifth Avenue sau Belvedere,
din ultimul roman al lui Wallace. Colo, la poarta ferecată-a unui han,
o umbră şi-o mârţoagă – monument.
Aha!
Nu-i oare însuşi cavalerul D’Artagnan,
ce-aşteaptă muşchetarii lui Dumas impacient?.
Pas.. pas.. pas..
Prin junglă, prin savană, prin pampas:
cow-boy, iscoadă sau brigand, am înnoptat la focuri de popas
– Alăturea de oameni şi de cai –,
cu Winetu, Halef, Old Shaterhand, s-ascult vrăjit povestea lui Karl May.
Şopteau în iarbă greierii într-una, sub zodiac, la marginea potecii –
.. eu rătăceam să-l prind pe Inciu Ciuna ş-apoi fumam cu dânsul pipa păcii.
Pas.. pas.. pas..
în care spaţiu şi an,
prin Singapore, Bombay sau Ceylon, am stat cu Aventura la taifas?
Ţii minte templul indian cu fildeşul bătut în diamante,
sub verzi îmbrăţişări luxuriante, în care-n miez de noapte ne-nchinam?
Sau serile când iarăşi rătăceam pe cheiul portului exotic,
ca să străbatem alte mii de mile – ca-n ocularul unui vechi panoptic –
prin Caroline, Celebes, Antile, prin Borneo, Sumatra sau Hawai..
Iar mai târziu, la braţ cu Unchiul Sam, noi palpitam divers, în barul din
Broadway?
Ne-am îmbătat cu opium la Calcutta, înfăşuraţi în visuri ca în plasă –
am rătăcit cu prospectorii prin Alaska, ne-am întâlnit în Manhattan
cu Masca
şi obosiţi, cuminţi, ne-am reîntors acasă, ca astăzi iar să reîncepem ruta.
Pas.. pas.. pas..
– Fără spaţiu, fără ceas –
pe sub garduri, pe sub porţi, ziduri albe, negre bolţi,
prin ceaţă, prin ploaie, prin beznă, nostalgie, nostalgie..
– Noaptea-i aripă la gleznă: mă adun, visez, mă-mpart..
Spre care aventură cenuşie, cu Marius, Raymondo şi Jean Bart?