Alexandru Andriţoiu – Romantica

Și iarăși bem cafea de Moccași ne-amintim de vremea-n caredansa bunicul cariocala balurile populare.Bunica a văzut o piesă,iar între-oglindă și-ntre lunăea se visa, plângând, prințesă(poate Ofelia nebună).Așijderea, actor, bunicul,către-un mâhnit sfârșit de zi,ca Hamlet măsurând nimicul,clama: a fi? sau a nu fi?.Stând în dumbravă, la strâmtoareaunde-au avut înfrângeri turcii,le amintea privighetoareade Amelita Galli-Curci.Lângă bunic, bunica … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Timpul

Mă surprindea adesea anotimpulstând la răscrucea sufletului meuşi urmărind, cu ochii-n patru, timpulca pe-un vânat superb. Şi-am vrut mereusă-mi cadă viu în plasa de mătase,să mi-l domesticesc, să-l am captiv,la mine-n grădină. Ziduri groasemi l-ar fi-mprejmuit definitiv.L-aş fi-nvăţat să stea în două labe,să sară cu tertipuri şi drăcii.Ceasornicul cu cifrele-i arabeşi calendarele cu file viile-aş … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Numai Cântând…

De-a pururea pierdutele Arcadiiale acelei vârste. Toate dor.Privesc, de-un timp, prin gene, ca prin gratiispre zone care nici nu mă mai vor.Ca de la morți, nu mai primesc scrisori,s-a rupt, se pare, roata diligențeipe harta cerului, la trecători,la hanul tainei și-al indiferenței.Și iată-mă-s, ușor de tot, la Linus,care plutea pe vârf de spice-n mers.Ceva m-atrage-nspre … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Aud…

Aud ecoul vremii de parcă merg spre mărişi tot aşa de parcă vin mările spre mine,Aud tăcerea vremii de parcă intru-n zărişi tot aşa de parcă vin zări să mă încline.Întoarcerea-mi rotundă din ţipăt spre tăcerie ca plecarea lavei spre piatră din vezuvii,când numai faţa pietrei se-ntoarce către ieri,când numai faţa mării se-ntoarce către fluvii.Câteodată … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Rod

Peste livezi de soi, cu mere Parmen,degustător virgilian ce sunt!Prin ce scandări latine, din ce Carmendescizi în mine, virtual pământ?.Atavic nod să fie? Oare prunciisunt gir testamentar de la străbuni?Pe-un sol interior se-apleacă unciisolare, să re-nchipuie minuni.Mă plimb cu mine însumi prin grădine,vai! putred de bogate. Și mi-e clar:grădinile acestea-au fost în mineîntâi și-ntâi de … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – De Dragoste

O, mai cu seamă seara te iubesc,când lucrurile par nedesluşite,când porţile se-nchid c-un ritm firescşi iedera începe să palpite.când arborii-s mai tainici şi mai marişi când se-aud fântânele mai bine,îmbucură-mă! Fie să apari,chiar de vei trece-n oră fără mine.Arată-mi-te iarăşi respirândca apele de lună îmbiate.Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt,căci mări şi … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Sentimentul Primăverii

Suave astenii de primăvarăşi cugetarea-ntr-un impas difuzşi verb rotund ca un sigil în cearăabia ghicit şi dulce la auz.Prin vârstă iarăşi iezere alpineprivind, spre cer, orbite de lumini –Poetul vă previne: vremea vinepână şi-n cer să fim printre vecini.Venim cu sentimentul primăveriiacut, în toţi, uitând că ore bat.Genealogic arbori, merii, periine smulg din vârsta timpului … Citește mai mult

Alexandru Andriţoiu – Pescărușul

O fată trece lin pe lângă mareprivind al lunii sfărâmat ostrov.– Prietenă, iertați-mă, îmi parecă sunteți Pescărușul lui Cehov..Ci, fata nu-mi răspunde. Se prea poatecă nu am întrebat-o deslușit.Sau poate lună, mare, fată, toatesunt doar un vis, sunt doar un vers, sunt doar un mit.Mi s-a părut că briza pâlpâităe foșnetul de jupă mătăsos,că spumele … Citește mai mult