Versuri corectate și adnotate
Odată, neamul rândunescAvând o mare urăPe neamul șoricesc,Pentru că ouăle din cuiburi ei le fură,Au hotărât fără cruțare,Pe toți prinzându-i, să-i omoare.Și iarăși, cea întâi robită zburătoareAu fost un liliac sub streșină robit.El însă a protestuit,Înfățișând dovezi aripile ce are,Că nu-i din neamul șoricesc,Și prin acesta chip a dobândit iertare.Dar rândunelele un alt război pornesc,Asupra … Citește mai mult
Un sărăiman poet odat-au reclamatAsupra unui om prostuț, dar prea bogat;Iar jaloba-i era în chipul următor:.— Tu, al Olimpului atotstăpânitor,Și preste zei mai mare zeu,O, Joe preaslăvite!Ascultă glasul meu,.Ia sama la a mea smerită rugăminte:Cu ce ți-am greșit eu,De mă găsesc atâtDe soartă prigonit,Încât nu am nici casă,Nici lingură, nici masă.Și singura-mi avereE numai în … Citește mai mult
Eram în hotărâre de fabuli să mă las,E grea această cale la muntele Parnas;Dar unchiul, care strânge nepotului avere,Ce vrea de la el cere.Aşa un unchi al meu,Uşoară să-i stea țărna şi sufletul ferice,Prin testamentul săuMă leagă ca să public o fabulă de brice;Plinesc a lui voință ca sfântă datorie.El îmi spunea c-odată, într-o călătorie,Stând … Citește mai mult
Măgarul a văzut pe o privighetoare.– Prieteno, i-a zis, mă rog să mă asculți:Eu tot am auzit o vorbă de la mulți,Că tu întru cântări ești meșteriță mare,Și iată, acum vreauDe iscusința ta să judec singur eu.Iar buna păsăruică, pornită spre cântare,Când liniștit, abiaÎn sine ciripea,Când tare şuiera,Când glasu-i tremura,Apoi, prin dulcea ei strigare,Întru a … Citește mai mult
Un vrednic călărețAvea un cal prea blând și bine învățat;Iar singur el semețȘi despre cal încredințat,A vrut să facă o cercare:Ca fără frâu, călareSă iasă la primblare.Deodată calul a pornitLa pas, încetișor;Dar când a înțeles că n-are frâu strunit,A prins a mai juca, a merge mai ușor.Apoi, luându-și vânt,Sărea, zvârlea fugând,Încât pe călăreț l-a trântit … Citește mai mult
Un om nu prea cu minteSă-și prindă umbra vrea,Dar când pornea-nainte,Și ea mergând sporea.Iar ea fugea mai tareȘi ori cu ce o alunga,Tot umbra nu se da.Când ostenit de goană, el îndărăt se-ntoarse,Atuncea ea din urmă cât cole îl luase.Așa-i acea nălucă, nătângă și fatalăCe pururea ne-nșală,Sub nume de noroc,Și după care unii necontenit s-alungăDar … Citește mai mult
Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!Tot înapoi se dă.Așa un rac pe fiul săuOdată ocără.— O, bunul meu părinte!Răspunse racul fiu —Cum mergi tu înainte?Mă iartă că nu știu.Și dar, te rog, mă-nvață;Dă-mi pildă drept povață,Și-apoi, eu după tineVoi merge foarte bine.E grea pretenția fără exemple bune,Să fie cineva desăvârșit în lume.
Nu știu, zău, pe ce temeiuriZi întâi a lui AprilieS-au menit din obiceiuriA fi zi de amăgiri.O zi numai-n trei sute,Fără praznici, sărbători,Pentru niște șagi plăcute,N-ar fi rău însemnători.Dar a lumii amăgireNu are nici un hotar,Toate trec prin chibzuireVicleșugului amar.Omul cel întâi căzurăPrin amăgire din rai,Când nu era în naturăAltă vreme decât Mai.Politica se-nvârteștePe aceștii … Citește mai mult
Nu ai cuget, ești un rău!Tu te-ai făcut ciocan, tu te-ai făcut ilău.Și-n mine bați fără cruțare!Au doar ai uitat, că noi chiar din născareTot de un neam suntem;Că noi alăturea în munți ne-nființăm?Așa țipa la argintariSub lovituri tari.Argintul prelucrat de-a fierului unelte.Iar fierul au răspuns argintului aceste:— Te mângâie, vecine!Și întru suferinți ia pildă … Citește mai mult
Sunt liberă, am dreptul,O cârtiță zicea,Pe sub pământ cu-ncetul,Să scurm cât mi-ar plăcea.Și cine poate oare de mine să se lege,Când eu mă cred în lege?Prefac în țărnă neagră pământul sănătosȘi-l fac moșinoios..Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură,Neîmpăcată urăAsupra tuturor ca tine vietăți,Ce zac în răutăți.Căci văd câmpie verde, de mâini de … Citește mai mult