Aflacailor Adrian – Versuri.pro

Prăbușire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sculptăm buze de timp
pe obrajii de ninsoare
apasătoare…
netrecătoare…
Sculptăm pământul risipit
pe fața chipului uitat sub
plânsul nesărat al mărilor
pierdute-n orizontul de metal.

Cerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cerul văzut din groapă,
Nu auzi decât inima ta
Cum te cheamă să o săruți iar.
Nu vezi, decât albastrul tăiat
În mii de alte culori șterse,
Nu simți decât un muget
De trădare ce te spintecă
În centrul pieptului.
Cerul văzut din groapă,
Ți-e mamă,
Ți-e tată,
Ești tu, cântărețul din strune rupte,
Ești tu, cântărețul de amintiri mucegăite,
De iubire, de extaz,
De prezent,
Ești tu, microbul haotic
Din trupul de aer infect.

Întrebare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ce suntem noi?
Farâme de cuvinte deja rostite sau nerostite?
Ce suntem noi?
Umbre plutind
spre unda palidă a zilei
din altă umbră născând durere?
Ce suntem noi?
Nisipul ce se cerne
prin sita însetată a timpului
rămânând imensul gol,
ce-l sărutăm mereu scârbiți?
Ce suntem noi?
Trecători fără chip și suflet
și gânduri,
rostite-n haosul furtunii de-nceput,
de sfârșit… de început…
Ce suntem noi?
Marionete sparte, rupte,
într-un spectacol învechit,
lipsit de public,
durând cât o palidă scânteie?
Ce suntem noi?

Bulgări de Timp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dimineți de gheață,
Mașinile timpului ce scârție mereu,
Dimineți fără cuvinte,
Clipe de foc fără scăpare,
Infernul fricii îmi bate ca o beție amară
în ușă.
Alcool, țigări, tăcerea mortală,
Ecourile prezentului au fost date uitării,
Cu ochii în lacrimi mă rog nimănui,
Să nu mai vie, să nu mai vie,
Aceleași dimineți..
Dimineți păgâne.
Ca mieii zburdăm pe globul spațial,
Femei urâte se zbenguie a plăcere,
Pe scenă fantomele își joacă
piesa durerii,
Până și glasul sufletului trădează ca o curvă mereu.
Dimineți de gheață, o floare
cu spini însângerați,
Un bulgăre de gheață.. Tăcere..
Se aude, se aude venind bolnava,
Mașina timpului ce plânge și scârție mereu.

Smulgere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vroiam să-mi smulg privirea
de umbra zilelor pustii,
sărutul lacrimei de pe fața lutului
a început ușor să cadă.
Sufletul zburându-mi ca umbra
unui corb flămând.
Vroiam să-mi smulg privirea
de pe umbra zilelor pustii,
strigând bețiile de stele,
rupând catargul putrezit,
căzând..
căzând..
sub muchia de nisip..
curgând..
curgând..

Spovedania Trupului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Umbrește-mi trupul gol cu
spovedania iubirii tale,
O, tu, icoana a tainicei trăiri,
O, tu, clepsidra prăfuită sub
ochii rupți de toamnă,
Înfige-mi suliți reci în sufletu-mi pribeag,
Sărută-mi lacrima ce se cerne grav
sub vântul trist de ieri,
O, tu, suspinul ultimei atingeri de prezent,
O, tu.. O, tu.. cuvânt neînțeles,
Unește-mi trupul gol cu lacrimi de sânge
ce se sparg tăcut sub pietre,
O, tu.. O, tu.. fruct al pomului luminii,
Și umple-mi ochii cu jarul dulce al sufletului tău,
O, tu.. oglindă nespartă!
Amin.

Renegare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lovește-mi sufletul din glas
Să pot să plâng, să pot să te las,
Sărută-mi ochii peste privirile
de sânge scurs,
Să pot să râd, să pot fi departe dus.
Adună ploile din sufletul amar
și rece-n toate,
Să pot șterge pașii, să pot așterne
covor de uitare și infinitate.
Lovește-mi sunetul din umbră,
Să pot să țip spre a mea inimă
căzândă.

Ninsoarea Îngerilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ninsoare îngerilor o văd
Vâslind prin vidul infinit
Cântarea icoanelor căzute-n
Adormirea timpului rărit
Un vânt absoarbe mâna
De nisip călcată-n asfințit
Ninsoarea îngerilor o văd
Pierzându-se…
Trăgând cortina de sfârșit