Dimineți de gheață,
Mașinile timpului ce scârție mereu,
Dimineți fără cuvinte,
Clipe de foc fără scăpare,
Infernul fricii îmi bate ca o beție amară
în ușă.
Alcool, țigări, tăcerea mortală,
Ecourile prezentului au fost date uitării,
Cu ochii în lacrimi mă rog nimănui,
Să nu mai vie, să nu mai vie,
Aceleași dimineți..
Dimineți păgâne.
Ca mieii zburdăm pe globul spațial,
Femei urâte se zbenguie a plăcere,
Pe scenă fantomele își joacă
piesa durerii,
Până și glasul sufletului trădează ca o curvă mereu.
Dimineți de gheață, o floare
cu spini însângerați,
Un bulgăre de gheață.. Tăcere..
Se aude, se aude venind bolnava,
Mașina timpului ce plânge și scârție mereu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă și deznădejde, evocând amintiri dureroase și un sentiment de captivitate în timp. Vorbește despre ciclicitatea unor experiențe negative și despre trădarea sufletului.