Eu sunt nepot dintr-ai lui Gheorghe Doja,
Plângându-mi neamul, nobil opincar.
Hei, domni, mai bine-ar fi să stați de vorbă
Cu cei ce poartă coasa, căci Vara e de jar.
Vara-i de jar şi coasa-i dreaptă iar,
Hei, domnilor, pumni albi şi răi şi moi,
Ce-ar fi de-ar fi ca oastea pribeagă a lui Doja
Cu groaznică mânie să vină peste voi?.
Poporul dacă vine, hei, domni, ce va mai fi?
Şi din cetăţi tâlhare-ncotro vă trage soarta,
Oşti laşe? Când cu vuiet uriaş ne vom propti
Să-nchidem poarta?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de revoltă socială și justiție, invocând moștenirea lui Gheorghe Doja. Vorbitorul avertizează asupra furiei poporului asuprit și consecințele pentru cei aflați la putere, sugerând o iminentă răsturnare a ordinii existente.