Ea era grațios dezvelită
Și indiscreți arbori greoi
Zvârleau în geam câte-o creangă-nverzită
Malițios, spre noi, spre noi.
Și, mai goală, mâinile-și împreuna,
În fotoliu-mi simțindu-se bine.
Se-nfiorau de plăcere pe podea
Piciorușele ei fine, fine.
Eu urmăream, culoarea cerii,
Mica rază tremurătoare ca un fir
Din surâsu-i, în fluturarea serii,
Și pe sânu-i, – gază peste trandafir.
Sărutam gleznele-i fine.
Ea avu un dulce râs brutal
Care se răspândea în triluri line;
Un frumos râs de cristal.
Sub cămașă, piciorușele-i deodată
Se salvară cu-n: „Ei, gata, lasă!”
Prima îndrăzneală acceptată
Râsul ei nu a mai fost pedeapsă!.
– Gingaș fremătând sub buzele mele, –
Ochii blând îi sărutam, iar ea:
– Capul și-l zvârli – ce pui de lele! –
Înapoi: „E și mai bine-așa!..
Domnule, am două vorbe-aţi spune..”
– Restul i-l zvârli în sân ușor
Cu-un sărut, făcând-o să răsune
Într-un hohot larg, promițător..
– Ea era grațios dezvelită
Și, indiscreți arbori greoi
Zvârleau în geam câte-o creangă-nverzită
Malițios, spre noi, spre noi.
Sensul versurilor
The poem describes a sensual and intimate encounter between two people. It captures the delicate dance of seduction, the blossoming of desire, and the playful exchange of affection.
