Din belșugul tău, doar grumba pâine;
din timpul tău: ziua de mâine.
Calci-ți pământul, cu gândul departe,
pe aripi albastre, fremătând peste moarte.
Cu vrere de cremene, cu privire-ndrăzneață,
învălui azi țara ce-mi crește-n față,
și-n a mersului traistă ce-a visului pâine,
risipindu-mă pe stâncile și ogoarele veacului,
cu dărnicia far’ de măsură-a săracului,
spre soare-asfinte
cu frunte fierbinte,
cu tot avutu-mi pământesc,
darnic mă samăn, mă risipesc,
spre Romaniile năvalnice de dincolo de mâine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de legătură cu țara și un sacrificiu personal pentru viitorul ei. Vorbește despre dărnicie, risipire de sine și speranța într-un viitor mai bun pentru România.