Luminate bard,
Eu nu am pe epicard
Nici cel mai mic retard,
Nu sunt suflet de bastard
Și nu cred nici în hazard!.
Așadar, cum să ard
Karma neagră de un yard
Când nu am nimic pe card
Și îmi trebuie-un miliard
Ca modestul meu stindard
Să mi-l flutur lozincard
La o fată foarte hard?..
Că alerg ca un ghepard,
Să nu zic de leopard,
Și nimic, Mărite Bard!..
Să mă parfumez cu nard
Spre a nu fi panicard??..
Să mă dau apoi cu fard
Ca să nu fiu șablonard?..
Da ce-s eu, un poetard,
Nesimțit la miocard,
Pueril și ifosard,
Cabotin și revanșard,
Hoțoman patriotard,
Fără scrupule pe gard
Sau un maso cumulard
Repedea capitulard??.
Te înșeli, Mărite Bard!..
Chiar și tu micuță bardă,
Te înșeli la miocardă (!),
Oi fi fost cândva în hoardă,
Dar acum sunt avangardă
Și lucid pe la mansardă,
Chiar de cânt doar pe o coardă
Ca nimic să nu se piardă!
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea identității și a sensului într-o lume materialistă și superficială. Vorbitorul se auto-analizează, respingând etichete și aspirații lumești, căutând o cale autentică de exprimare și existență.