Ara Alexandru Șișmanian – Banal Boreal

Banal boreal – muncă albastră – trudă caleidoscopică • voi,
temelii ascunse ale iluziei • schelet rampant al mirajului – al
celei mai mari reptile care e lumea • griji de glaspapir • focuri
de artificii ale precarității • fantasmele-s pansamentele
sufletului din marele spital
• jocurile – cu sau fără pâine –
șocurile electrice din marele ospiciu • deșeurile – fructele
somptuoase ale alienării – onoarea ei cea mai de preț •
decorații pe cătușele de aur • scorii sacralizate • avalanșele
nesfârșite ale negrului umplu abisurile • iar peste ele –
avalanșele cenușiului – stratificate – structurate – organizate •
cuvinte – drapele în erecție • coloane de nisip în prăbușire •
religii fără șurubul constrângerii • simple obiceiuri ale
speranței dezagregate • sectele statului – ale “statului polițist”
și ale “statului magician” • fabricat din cărămizile mai mult
sau mai puțin umane ale nelibertății ‒ turnul din babel urcă
spre neant • omul oră – mecanismul minut – robotul
secundă • cărți de bancnote pentru erudiți • lagăre cândva –
acum simplu peisaj urban • la putere nu poate fi decât singur –
unicul posesor al limbajului • unicul posesor al morții • sau
sistemele bipolare – distribuind parcimonios supraviețuirea •
și stăpâna decorurilor cu imnuri în rețele • prefăcuta –
prefăcătoarea – dansatoarea ce se retrage atât de sfioasă când
este văzută • smerita invizibilă – maestra zdrențelor de argint
și a oglinzii • inventatoarea obstacolului – adică a realului
stăpâna amneziilor și-al propriului ei mutism • indeterminată
– incertă – inobservabilă • subiacența ce ne fragmentează și
ne întrerupe – până ne pierdem în timp singurătatea •

Sensul versurilor

Piesa explorează alienarea și condiționarea umană într-o lume guvernată de structuri opresive. Versurile descriu o realitate fragmentată, unde speranța este dezagregată și individul se pierde în mecanismele sociale și politice.

Lasă un comentariu