Ieri n-am fost nicăieri,
Azi tu cauți brazi
Să-ți faci sicriul,
Să te ia pustiul.
(Hei).
Mâine cauți pâine
Să nu mori de foame,
Să nu mori de sete.
M-am dus în oraș
Ca un iepuraș.
Mi s-a făcut frică
De-o mămică
Ce fără să vrea
La coadă stătea,
Să nu moară de foame
Să nu moară de sete.
Că așa se spune
Foarte pe bune!.
(Hei Hei).
Că de vrei să nu mori de foame
Și de vrei să nu mori de sete..
Privește, iubito, cum îmi cresc plete!.
Să nu omorâți capra în zadar,
Să n-o otrăviți cu fân murdar.
Să nu omorâți capra în zadar,
Să n-o otrăviți cu fân murdar.
În grădină la răscruce
Șade o capră care aduce
Trei litri de lapte dulce
Cine bea din el
Se-nalță la cer
Zău așa!
Chiar așa!.
Să nu omorâți capra în zadar,
Să n-o otrăviți cu fân murdar.
Să nu omorâți capra în zadar,
Să n-o otrăviți cu fân murdar.
Se întâmplă uneori,
Când iese soarele din nori
Nu te întreabă dacă vrei
Iese așa cum vrea el.
Să nu omorâți ziua în zadar,
Să n-o otrăviți cu timp murdar!
Sensul versurilor
Piesa pare a fi o meditație absurdă asupra vieții și morții, folosind imagini puternice și contraste neașteptate. Refrenul despre capră și necesitatea de a nu o omorî în zadar sugerează respectul pentru viață și resurse, în timp ce versurile despre foame și sete evidențiază lupta pentru supraviețuire.