Am fost înfășurat în negru
blană și blană albă și
mă dezlegi și apoi
tu m-ai așezat în lumină de aur
și atunci m-ai încununat,
în timp ce zăpada a căzut afară
ușa în săgeți diagonale.
În timp ce o zăpadă de zece inci
a coborât ca stelele
în fragmente mici de calciu,
eram în propriile noastre trupuri
(camera aceea care ne va îngropa)
iar tu ai fost în corpul meu
(camera respectivă care ne va trăi)
și la început te-am frecat
picioarele uscate cu un prosop
pentru că am fost sclavul tău
și apoi m-ai numit prințesă.
Prințesă!.
Oh, atunci
M-am ridicat în pielea mea de aur
și am bătut psalmii
și am dat jos hainele
iar tu ai dezlegat căpăstru
iar tu dezlegi frâiele
și am desfăcut butoanele,
oasele, confuziile,
cărțile poștale din New England,
noaptea de zece ianuarie,
și ne-am ridicat ca grâul,
acre după acre de aur,
și am recoltat,
am recoltat
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație intimă și transformatoare. Descrie o eliberare de constrângeri și o renaștere într-o lumină nouă, aurie, simbolizând o conexiune profundă și o recoltare a iubirii.