Puneți o cămașă curată
înainte de a muri, au spus unii ruși.
Nimic cu drool, vă rog,
fără pete de ou, fără sânge,
fără sudoare, fără spermă.
Vrei să fiu curată, Doamne,
așa că voi încerca să mă conformez.
Pălăria în care eram căsătorită,
o va face?
Flori albe, largi, false într-o gamă mică.
Este de modă veche, la fel de elegantă ca o nebună,
dar se potrivește pentru a muri în ceva nostalgic.
Și voi lua
cămașa mea de pictură
spălate desigur și bine
văzute cu fiecare bucătărie galbenă pe care am pictat-o.
Doamne, nu te deranjează dacă îmi aduc toate bucătăriile?
Ei țin râsul de familie și supa.
Pentru un sutien
(trebuie să-l menționăm?),
cel neagră căptușită pe care iubitul meu a devastat-o
când am luat-o.
El a spus: „Unde a mers totul?”.
Și voi lua
fusta de maternitate a lunii a noua,
o fereastră pentru burta de dragoste
care lasă fiecărui copil să iasă ca și mere,
apa de rupere în restaurant,
făcând o casă zgomotoasă în care aș vrea să mor.
Pentru chiloți voi alege bumbac alb,
sentimentele copilăriei mele,
pentru că era vorba de mama mea
că fetele frumoase purtau doar bumbac alb.
Dacă mama ar fi trăit să o vadă
ar fi pus un semn WANTED la oficiul poștal
pentru negru, roșu, albastru pe care l-am purtat.
Cu toate acestea, ar fi perfect bine cu mine
să mori ca o fată drăguță
mirosind Clorox și Duz.
Sunt șaisprezece în pantaloni
Aș muri plin de întrebări.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții prin prisma hainelor pe care naratoarea alege să le poarte. Hainele devin simboluri ale amintirilor, relațiilor și experiențelor de viață, reflectând asupra trecutului și a identității.