Anne Sexton – Copilul Morții

1. DREAMURI.
Am fost un copil cu gheață.
M-am întors spre cerul albastru.
Lacrimile mele au devenit două mărgele de sticlă.
Gura mi s-a înțepenit într-un urlet mut.
Ei spun că a fost un vis,
dar îmi aduc aminte că întărirea.
Sora mea la șase ani
am visat noaptea la moartea mea:
„Copilul s-a transformat în gheață.
Cineva a băgat-o la frigider
iar ea se întoarse la fel de tare ca un Popsicle.
Îmi aduc aminte că mirosul de ficat.
Cum am fost pus pe un platou și așezat
între maioneză și slănină.
Ritmul frigiderului
fusese deranjat.
Sticla de lapte șuieră ca un șarpe.
Roșiile își vomitau stomacul.
Caviarul s-a transformat în lavă.
Pimenturile se sărutau ca niște cupide.
M-am mutat ca un homar,
mai lent și mai lent.
Aerul era minuscul.
Aerul nu ar face.
*
Am fost la petrecerea câinilor.
Eu eram osul lor.
Fusesem așezat în canisa lor
ca un curcan proaspăt.
Acesta a fost visul surorii mele,
dar îmi aduc aminte de acest sfert;
Îmi amintesc de mirosul patului bolnav
din podeaua de rumeguș, ochii roz,
limbile roz și dinții, unghiile alea.
Fusesem executat ca Moise
și ascunsă de labe
din zece terestre din Boston,
zece tauri furioși
sărind ca niște gheare enorme.
La început am fost lașă,
aspră ca șmirghelul.
Am devenit foarte curată.
Atunci îmi lipsea brațul.
Veneam deoparte.
M-au iubit până când
am fost plecată.

2. DOLL-DE-DE.
Păpușa mea Dy-dee
a murit de două ori.
O dată când am smuls
cu capul plecat
și lăsați dacă plutește în toaletă
și odată sub lampa soarelui
încercând să se încălzească
ea s-a topit.
Era o sumbră,
chipul ei îmbrățișând
brațele ei mici îndoite.
A murit în toată înțelepciunea ei de cauciuc.

3. ȘAPTELE TIMPURI.
Am murit de șapte ori
în șapte moduri
lăsând moartea să-mi dea un semn,
lăsând moartea să-și pună amprenta pe fruntea mea,
traversat, traversat.
Iar moartea a luat rădăcină în somnul acela.
În somnul acesta am ținut un copil cu gheață
și am zguduit-o
și a fost zguduit de ea.
Doamne, ține-mă.
Sunt o mică mână.

4. MADONNA.
Mama mea a murit
neclintit, neîntrecut.
Săptămâni la patul ei de moarte
văzând-o aruncându-se împotriva barelor metalice,
trântind ca un pește pe cârlig
și eu jos în stadiul ei înalt,
lăsând preoteasa să danseze singură,
dorind să-mi pun capul în poala ei
sau chiar o iau în brațe cumva
și-și îndulci părul cenușiu răsucit.
Dar calul ei de balansare era durere
cu vărsături aburind din gură.
Pântecele ei era mare cu un alt copil,
copilul cancerului, mare ca un fotbal.
Nu puteam să mă liniștesc.
Cu fiecare cocoașă și fisură
era mai puțin Madonna
până când acea muncă ciudată a luat-o.
Apoi, camera era falimentată.
Acesta a fost sfârșitul plății ei.

5. MAX.
Max și cu mine
două surori imoderate,
doi scriitori imoderați,
doi împovărați,
a făcut un pact.
Pentru a bate moartea cu un băț.
A prelua.
Să ne construim moartea ca tâmplarii.
Când a avut spatele rupt,
în fiecare seară îi construiam somnul.
Vorbind pe linia fierbinte
până ce ochii i se trase jos, ca niște umbre.
Și am fost de acord cu aceste apeluri telefonice îndelungate
că atunci când va veni momentul
vom vorbi de curcan,
vom trage cuvinte direct din șold,
o vom juca așa cum se spune.
Da,
când moartea vine cu gluga
nu vom fi politicoși.

6. BEBELE.
Moarte,
stai în brațele mele ca un heruvim,
la fel de grea ca aluatul de pâine.
Aripile tale lăptoase sunt la fel de plastice.
Părul moale ca muzica.
Părul culoarea unei harpe.
Și ochii din sticlă,
la fel de casant ca cristalul.
De fiecare dată când te agit
Cred că te vei rupe.
Sunt cel mai tare. Sunt cel mai tare.
Ochi de sticlă, ochi de gheață,
ochi primordial,
ochi de lavă,
ochi pin,
sparge ochiul,
cum privești înapoi!.
Ca privirea, dacă sunt copii mici
știi totul despre mine.
Mi-ai purtat lenjeria.
Mi-ai citit ziarul.
L-ai văzut pe tatăl meu biciuind.
Mi-ai văzut lovitura biciul tatălui meu.
Sunt cel mai tare. Sunt cel mai tare.
Ne scufundăm înainte și înapoi
mângâindu-se reciproc.
Suntem piatră.
Suntem ciopliți, o pietà
care se leagănă.
Afară, lumea este o armată răcoroasă.
Afară, marea este adusă în genunchi.
Afară, Pakistanul este înghițit într-o gură.
Sunt cel mai tare. Sunt cel mai tare.
Tu ești copilul meu de piatră
cu ochii nemișcați ca niște marmură.
Există un copil de moarte
pentru fiecare dintre noi.
Îl deținem.
Mirosul lui este mirosul nostru.
Ai grijă. Ai grijă.
Există o tandrețe.
Există o dragoste
pentru acest călător mut
așteptând în copertile sale roz.
Într-o zi,
grele cu cancer sau dezastru
O să mă uit în sus la Max
și spune: E timpul.
Înmânează-mi copilul morții
și vor fi
acel balansoar final.