VERSURI BIBLICE
1.
Şi a slujit Iacov pentru Rahila şapte ani
şi i s-a părut numai câteva zile,
pentru că o iubea.
Facerea 29/20.
Şi în vale Iacov o întâlni pe Rahila,
Închinându-i-se ca un drumeţ fără căpătâi.
Cirezile ridicau praf fierbinte, iar piatra
Acoperea gura fântânii. Întâi
El piatra cea mare o dă la o parte
Şi cu apă limpede adapă oile însetate.
Însă-n piept inima-i este tot mai mâhnită,
Ca o rană deschisă ce doare avan,
Şi el se-nvoieşte pentru tânăra întâlnită
Să-i slujească şapte ani tatălui ei, Laban.
Rahila! Pentru cel ce cade sub puterea ta
Şapte ani ca şapte zile orbitoare s-ar perinda.
Dar e viclean avarul de arginţi, Laban, se ştie,
Şi nicicând nu cunoscu îndurare,
Gândindu-se că iertată va fi orice-nşelătorie
În numele gloriei gospodăriei sale.
Şi pe Lia cea nevăzătoare, fiică mai mare,
Lui Iacov i-o aduce în patul nopţii nunţiale.
Întunericul curge peste pustiul fără hotar,
Scăpătând stropi de rouă răcoritoare,
Şi fiica mai mică a lui Laban suspină amar,
Frământându-şi în mâini gâţele unduitoare.
Îşi blestemă sora, huleşte pe Domnul
Şi cheamă îngerul morţii, cheamă demonul.
Iar Iacov visează la oră alinătoare:
Limpedele şi răcorosul izvor din vâlcea,
Ai Rahilei ochi cu privirea-mbietoare
Şi gurluitorul ei glas de porumbea:
Iacove, nu mă sărutai şi pe mine cândva,
Numindu-mă neagra hulubiţă a ta?.
(1921)
Sensul versurilor
Piesa relatează povestea biblică a lui Iacov și Rahila, subliniind dragostea lui Iacov pentru Rahila și sacrificiul pe care este dispus să-l facă pentru ea. De asemenea, evidențiază înșelăciunea lui Laban și suferința Rahilei.