Pe luna nouă, într-o seară,
M-a părăsit iubitul. Și..?
„O, dansatoarea mea pe sfoară,
Cam cât vei supraviețui?”
Eu i-am răspuns că nu mă doare
Și că-i mai bine pentru noi,
Dar să m-aline nu-s în stare
Nici cele patru cape noi.
Un gol adânc sub pași se cască,
Același gol în suflet simt..
Mi-admir umbrela chinezească,
Pantofii proaspăt dați cu-argint.
În sală – vechea veselie,
Surâde gura mea oricui.
Dar inima, ea știe, știe,
Că-n loja cincea, nimeni nu-i..
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri, ascunsă sub o aparență de veselie. Protagonista încearcă să-și mascheze suferința, dar inima ei trădează adevăratul sentiment de gol și pierdere.