Nu ne pricepem să ne despărțim.
Și noaptea asta care-ntr-una vine…
Cu umerii lipiți tot hoinărim,
Tu te gândești și taci la fel ca mine.
Într-una din biserici vom intra
Ca să vedem o nuntă, -o-nmormântare…
Și-o să ieșim cu o privire rea:
De ce la noi e altfel totul, oare?.
Pe urmă, într-un cimitir, oftând,
Ne-om așeza-n zăpada-nvolburată,
Și tu vei desena c-un băț, pe rând,
Palatele ce vom avea odată.
1917
Sensul versurilor
Piesa descrie dificultatea unei despărțiri și starea de incertitudine și melancolie care o însoțește. Personajele se agață de amintiri și viitoruri imaginare, incapabile să se desprindă complet.