Memorie a dragostei, eşti grea!
Să cânt în fumul tău îmi e destinul,
Iar alţii-ntruna, la văpaia ta,
Să-şi dezmorţească din simţiri leşinul.
Să-şi încălzească trupul prea sătul
Cu lacrima-mi curgând la nesfârşire..
O, pentru asta, sufletul destul
Împărtăşitu-mi-l-am cu iubire!
Mai bine, iute, dă-mi să beau ceva
Care m-ar face mută ori gângavă,
Să-mi poată astfel, în sfârşit, spăla
Uitări nimbate slava fără slavă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea persistentă a unei iubiri trecute, comparată cu o amintire grea și sufocantă. Naratorul caută uitarea, dorindu-și să scape de povara emoțională a acestei amintiri.