Trăiască credința: a ta și a mea!
C-aici sunt cu tine, paharul voi bea.
Vrăjiți suntem, poate, și n-avem descânt,
Dar n-au fost asemenea ierni pe pământ,
Și-un cer, precum Cresus, spre noi azvârlind
Dantele și salbe, și poduri de-argint…
Și beau că e totul așa trecător,
Și pururi departe de tine-o să mor.
1961-1963
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și acceptare a efemerității vieții. Se celebrează credința și se conștientizează trecerea timpului, culminând cu acceptarea inevitabilității morții și a distanței față de cei dragi.