Nime-n drum să-mi dea zi bună
Ori cu-n felinar s-aștepte.
Pe sub tremurul de lună,
Mută intru, suind trepte.
C-un surâs ca o grimasă,
Prietenul sub lampa verde
Îmi șopti: „Cenușăreasă,
Glasul tău ciudat se pierde…”.
Focul se topi subțire,
Greier a zimțat sub brume.
Cineva ca suvenire,
Mi-a luat condurul în lume.
Trei garoafe-n schimb îmi dete,
Fără ochii să-și ridice.
O! dovezi lung mângâiete,
Unde să v-ascund aice?.
Inimii-i amar să creadă,
Că-n rând le-o fi măsură
Tuturora – ca o nadă –
Alb, condurul ce-mi cerură.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și trădare, simbolizate prin pierderea condurului. Naratorul se simte singur și dezamăgit, căutând un loc unde să-și ascundă dovezile durerii.