Într-o sonată, nu știu care,
Cu grijă o să mi te-ascund.
Ca dintr-o râpă fără fund,
Mă vei chema cu vina mare,
Că lângă mine-ai stat cândva
O clipă numai, dar ai stat…
În visul tău fugar, ciudat,
Doar jertfă-a liniștii era
Și moartea.
Iulie 1963
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și regret față de o relație trecută. Vorbitorul se ascunde de amintirea persoanei iubite, dar este constant chemat înapoi de vina și de amintirea momentelor petrecute împreună, sugerând că acea relație a implicat un sacrificiu și a avut un final tragic.