De la buna mea, tătară,
N-am primit din cale-afară
Daruri, căci s-a mâniat
Mama că m-a botezat.
Când a fost cu moarte-n față
S-a-mbunat abia: „Ah, viață!
Iute timpul mai trecu!
Nepoțica-i mare-acu’…”
Și iertându-mă de toate,
Îmi zâmbi cu bunătate:
„Uite, ține-acest inel,
O să ai noroc cu el”.
Sensul versurilor
O nepoată primește un inel de la bunica sa pe patul de moarte, ca simbol al iertării și al norocului. Inelul devine o moștenire prețioasă, legată de amintirea bunicii.