Am și uitat cum se zâmbește,
De ger, mi-s buzele de iască.
Murit-a încă o nădejde,
Un cântec nou o să se nască.
Un cântec care, fără voie,
Îmi va porni spre judecată…
Iubirea, însă, n-are voie,
Când știe a cânta, să tacă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de uitare a bucuriei și a zâmbetului, cauzat de greutăți. În ciuda pierderilor, există speranța unui nou început și credința în puterea iubirii de a se exprima.