Sunt trei ani, poate mai bine,
De când tot gândesc la tine,
Sufletul mi-e amărât,
Tot vorbesc cu tine-n gând,
Geaba-mi treci pe la fereastră
Că nu pot să ies din casă
Și când te-ntâlnesc în drum
Nu pot o vorbă să-ți spun.
Eu cu el și tu cu ea
Mi se rupse inima,
Nu murim, nici nu trăim,
Până când așa să fim?!
Ne vedem din când în când,
Ne trece viața oftând,
Ne vedem din când în când,
Ne trece viața oftând.
Neicuță, de dor și drag
Ți-am scris numele pe prag
Și când citesc numele
Stau și mă-ntreb, puiule,
Unde ești și de ți-e bine,
Cum poți trăi fără mine,
Cu-așa dragoste furată
Cum să n-o blestemi de soartă?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și suferința cauzate de o dragoste imposibilă. Protagonistul este chinuit de gândul la persoana iubită, incapabil să comunice sau să schimbe situația, simțindu-se prins într-o existență nesatisfăcătoare.