Doine – Celui Ce-a Lăsat Oftatul
Celui ce-a lăsat oftatul,Iartă-i, Doamne, păcatul!Ca omul dacă oftează,Parcă se mai ușurează.Doamne, cu al meu oftatȘi soarele s-a-ntunecat,Parcă eu l-am blestemat;De oftat ce-am oftat eu,Pieptul mă doare din greu;De oftat ce-am oftat tare,Furca pieptului mă doare.