Crenguță de măr rotat,
Ce dor greu m-a apucat:
Să mă duc în al meu sat
Că de mult am mai plecat,
Să văd mărul de la poartă
Unde mă umbream odată,
Casa și grădina verde
Unde printre flori m-oi pierde.
Când plecai în prima zi
Taica-n poartă îmi șopti:
– De-acum, fată, n-om mai fi
Împreună-n orice zi!
Maica plângea în portiță,
Mă săruta pe guriță,
Buzele îi tremurau,
Parcă-mi spunea să mai stau.
Pe rând anii au trecut
Și frații i-au părăsit
S-au dus și ei ca și mine
Să-și cate norocu-n lume,
Maica a îmbătrânit,
Păru-n cap tot i-a albit,
Taica cu bastonu-n mână
Privește din bătătură.
Se uită pe drum la vale
Doar de ne-o vedea pe cale,
De-o fi ploaie ori furtună,
Pentru ei e vreme bună,
Când ne văd acas’ pe toți
Pe copii și pe nepoți
Parcă au întinerit
Numai de drag c-am venit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund de casă și de familie. Protagonistul își amintește cu drag de copilărie și de părinții care îmbătrânesc, așteptând cu nerăbdare întoarcerea copiilor.