Întârziat-ați voi vreodată-n Capitală
În zori de zi, când vin măturătorii?
Ei nu-s poeți – și, pentru dânșii, zorii
Nu prevestesc lumina triumfală.
Ca niște critici îngâmfați, pe uliți
Cu gesturi largi aruncă nori de praf în soare.
Dar el, senin sporește în splendoare
Țintind în ei cu aurite suliți!
În fața lui, orbiți, se dau în lături
Și-apoi, gonind, ca-ntr-un sabat murdar
În norii ridicați de ei dispar
Ca-ntr-un Walpurgisnacht, călări pe mături.
Sensul versurilor
Piesa descrie contrastul dintre frumusețea naturală a zorilor și activitățile mundane și chiar distructive ale măturătorilor din oraș. Aceștia, asemenea unor critici, încearcă să umbrească splendoarea zorilor, dar lumina triumfă în cele din urmă.